chepeng

cheopéng sn vz chepeng

chepéng sn [At: COSTINESCU / V: chi~, chio~, -ghiu~ ~ént / Pl: ~uri / E: tc kepenk] 1 Ușă de pivniță, așezată la nivelul podelei cu care se închide intrarea într- o pivniță, într-o magazie de navă. 2 (Rar) Oblon. 3 (Îlav) În ~ Care se poate ridica și coborî vertical. 4 (Reg) Zăvor.

CHEPÉNG, chepenguri, s. n. 1. Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat, cu care se închide intrarea într-o pivniță, într-o magazie de navă etc. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. – Din tc. kepenk.

CHEPÉNG, chepenguri, s. n. 1. Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat, cu care se închide intrarea într-o pivniță, într-o magazie de navă etc. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. – Din tc. kepenk.

CHEPÉNG, chepenguri, s. n. (Popular) 1. Ușă de pivniță așezată orizontal, la nivelul podelei; p. ext. intrare, deschizătură la un beci care se închide cu oastfel de ușă. Cerul tremură ca-n vis Pe chepengul larg deschis. BANUȘ, B. 27. Iese din beci... închide chepengul la loc. CARAGIALE, O. I 267. ♦ Capac așezat orizontal sau înclinat la intrarea în magazia unui vapor sau a unui șlep. Prin deschizătura pătrată... cădea în jos, în șlep, o cutie de lumină cu patru fețe, înconjurată de umbră... Sus vibra cerul albastru în chepengul pătrat. DUMITRIU, F. 153. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. ◊ Loc. adv. În chepeng = putîndu-se ridica și lăsa vertical. Ferestrele catului de sus... întărite cu vergele de fier și cu obloane ce se trăgeau în chepeng. ODOBESCU, S. I 127.

CHEPÉNG, chepenguri, s. n. 1. Ușă de pivniță așezată orizontal la nivelul pământului. ♦ Capac așezat la intrarea în magazia unei nave. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. – Tc. kepenk.

chepéng s. n., pl. chepénguri

chepéng s. n., pl. chepénguri

CHEPÉNG s. trapă. (~ la o pivniță.)

CHEPÉNG s. v. oblon.

chepéng (chepénguri), s. n. – 1. Ușă cu care se închide intrarea în pivniță. – 2. Oblon. – Mr. chepenge, megl. chipeng. Tc. kepenk (Șeineanu, II, 106; Lokotsch 1159; Ronzevalle 145); cf. ngr. ϰεπέγϰι, alb. kjepenkj (Meyer 223), bg. kepenk.

CHEPÉNG ~uri n. 1) Ușă sau capac orizontal sau ușor înclinat în podeaua unei încăperi sau în puntea unei nave; trapă. 2) înv. Oblon rulant la ușa sau la fereastra unui magazin. /<turc. kepenk

chepeng n. ușă de pivniță așezată orizontal la nivelul podelei: chepengul beciului; în chepeng, drept în jos: obloane ce se trăgeau drept în chepeng Od. [Turc. KEPENK].

chepeng n. ușă de pivniță așezată orizontal la nivelul podelei: chepengul beciului; în chepeng, drept în jos: obloane ce se trăgeau drept în chepeng OD. [Turc. KEPENK].

chepéng, chi- și chĭo- n., pl. urĭ și e (turc. kepenk, pop. -ng, capange, chepeng; ngr. kepéngi, bg. kepenk. V. capac. Sud. Oblon, ușă orĭ capac orizontal orĭ aplecat (ca la unele pivnițe, la magaziile corăbiilor ș. a.): deschid chepengurile vaporuluĭ (ChN. 1, 114). Un chepeng, vertical saŭ ca obloanele care se ridică și se învălătucesc deasupra ușiĭ orĭ ferestreĭ: obloane care se trăgeaŭ în chepeng. V. ghilotină.

chepeng s. v. OBLON.