CHEPÉNG, chepenguri, s. n. (Popular) 1. Ușă de pivniță așezată orizontal, la nivelul podelei; p. ext. intrare, deschizătură la un beci care se închide cu oastfel de ușă. Cerul tremură ca-n vis Pe chepengul larg deschis. BANUȘ, B. 27. Iese din beci... închide chepengul la loc. CARAGIALE, O. I 267. ♦ Capac așezat orizontal sau înclinat la intrarea în magazia unui vapor sau a unui șlep. Prin deschizătura pătrată... cădea în jos, în șlep, o cutie de lumină cu patru fețe, înconjurată de umbră... Sus vibra cerul albastru în chepengul pătrat. DUMITRIU, F. 153. 2. (Rar) Oblon la o fereastră, la un galantar sau la o ușă de prăvălie, care se poate ridica și lăsa vertical. ◊ Loc. adv. În chepeng = putîndu-se ridica și lăsa vertical. Ferestrele catului de sus... întărite cu vergele de fier și cu obloane ce se trăgeau în chepeng. ODOBESCU, S. I 127.