chepéng, chi- și chĭo- n., pl. urĭ și e (turc. kepenk, pop. -ng, capange, chepeng; ngr. kepéngi, bg. kepenk. V. capac. Sud. Oblon, ușă orĭ capac orizontal orĭ aplecat (ca la unele pivnițe, la magaziile corăbiilor ș. a.): deschid chepengurile vaporuluĭ (ChN. 1, 114). Un chepeng, vertical saŭ ca obloanele care se ridică și se învălătucesc deasupra ușiĭ orĭ ferestreĭ: obloane care se trăgeaŭ în chepeng. V. ghilotină.