chepéng (chepénguri), s. n. – 1. Ușă cu care se închide intrarea în pivniță. – 2. Oblon. – Mr. chepenge, megl. chipeng. Tc. kepenk (Șeineanu, II, 106; Lokotsch 1159; Ronzevalle 145); cf. ngr. ϰεπέγϰι, alb. kjepenkj (Meyer 223), bg. kepenk.