Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru ruginire
RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. – V. rugini.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. – V. rugini.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. (Fig.) Pe la ruginirea amurgului, regimentul se opri în bivuac într-o pădurice. CAMILAR, N. I 156.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ruginíre s. f., g.-d. art. ruginírii; pl. ruginíri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ruginíre s. f., g.-d. art. ruginírii; pl. ruginíri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RUGINÍRE s. v. oxidare.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
RUGINIRE s. (CHIM.) oxidare, oxidație, (pop.) coclire. (~ unui metal.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Ruginire dex online | sinonim
Ruginire definitie
Intrare: ruginire
ruginire substantiv feminin
