Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 930942:
RUGINÍRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. (Fig.) Pe la ruginirea amurgului, regimentul se opri în bivuac într-o pădurice. CAMILAR, N. I 156.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
Ruginire dex online | sinonim
Ruginire definitie
