Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru molete

MOLÉT s. m. v. molete1.
MOL├ëTE1, mole╚Ťi, s. m. (Pop.) 1. Larva morarului (2), de forma unui vierme solzos de culoare g─âlbuie sau cafenie, care tr─âie╚Öte ├«n f─âina de gr├óu. 2. Boal─â de copii care se manifest─â prin febr─â, diaree, v─ârs─âturi ╚Öi uscarea mucoasei nazale. [Var.: mol├ęt s. m.] ÔÇô Din bg. molec.
MOL├ëTE2, (1, 2) mole╚Ťi, s. m., (3) molete, s. n. 1. S. m. (Iht.; reg.) Molan. 2. S. m. (Reg.) Numele mai multor specii de conifere. 3. S. n. Tumoare seroas─â care se formeaz─â pe glezna calului. ÔÇô Moale + suf. -ete.
MOLÉT s. m. v. molete1.
MOL├ëTE1, mole╚Ťi, s. m. (Pop.) 1. Larva morarului (2), de forma unui vierme solzos de culoare g─âlbuie sau cafenie, care tr─âie╚Öte ├«n f─âina de gr├óu. 2. Boal─â de copii care se manifest─â prin febr─â, diaree, v─ârs─âturi ╚Öi uscarea mucoasei nazale. [Var.: mol├ęt s. m.] ÔÇô Din bg. molec.
MOL├ëTE2, (1, 2) mole╚Ťi, s. m., (3) molete, s. n. 1. S. m. (Iht.; reg.) Molan. 2. S. m. (Reg.) Numele mai multor specii de conifere. 3. S. n. Tumoare seroas─â care se formeaz─â pe glezna calului. ÔÇô Moale + suf. -ete.
mol├ęt v. mol├ęte2
mol├ęte1 (pe╚Öte, arbore) (reg.) s. m., pl. mol├ę╚Ťi
mol├ęte2/mol├ęt (larv─â, boal─â de copii) (pop.) s. m., (larve) pl. mol├ę╚Ťi
!mol├ęte3 (tumor─â la cai) s. n., pl. mol├ęte
mol├ęte (pe╚Öte, arbore) s. m., pl. mol├ę╚Ťi
mol├ęte/mol├ęt (larv─â, insect─â, boal─â de copii) s. m., pl. mol├ę╚Ťi
mol├ęte/mol├ęt (tumoare la cai) s. n., pl. mol├ęte
MOLÉTE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiag, (Olt. și Ban.) surdomaș. (~le este larva morarului.) *2. (MED.) (Olt.) surdomaș. (~le este o boală de copii.)
MOLÉTE s. v. brad, grindel, molan, molid, molie, pin, vin.
MOL├ëT s.n. 1. Inflama╚Ťie a membranei sinoviale de la ├«ncheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (Anat.) Denumire a mu╚Öchilor posteriori ai gambei. [< fr. mollet].
MOL├ëT s. m. 1. inflama╚Ťie a membranei sinoviale de la ├«ncheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (anat.) denumire a mu╚Öchilor posteriori ai gambei. (< fr. mollet)
1) mol├ęte m. (bg. mol├ęc [s├«rb. m├│ljac], de unde rom. mole╚Ť─ş, apo─ş un sing. analogic. Cp. ╚Öi cu ung. moly-et, m├«nc─âtur─â de moli─ş, moly-ette, m├«ncat de moli─ş. V. molie). Vest. Pl. Larve de surduma╚Ö─ş, sfa─şog─ş, vermi╚Öor─ş care se fac ├«n fructele uscate ╚Ö. a. Arg. Molie (V. c├«rc├«─şac). Diare─şe la copi─ş.
2) mol├ęte m. (d. moale). Munt. Mo─şn─â, v├«rlan.
MOLETE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiag, (Olt. și Ban.) surdomaș. (~ este larva morarului.) 2.* (MED.) (Olt.) surdomaș. (~ este o boală de copii.)
molete s. v. BRAD. GRINDEL. MOLAN. MOLID. MOLIE. PIN. VIN.
molete s. invar. v. molan

Molete dex online | sinonim

Molete definitie

Intrare: molete
molet
molete