MOLÉT s. m. v. molete¹.

MOLÉTE¹, moleți, s. m. (Pop.) 1. Larva morarului (2), de forma unui vierme solzos de culoare gălbuie sau cafenie, care trăiește în făina de grâu. 2. Boală de copii care se manifestă prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. [Var.: molét s. m.] – Din bg. molec.

MOLÉTE², (1, 2) moleți, s. m., (3) molete, s. n. 1. S. m. (Iht.; reg.) Molan. 2. S. m. (Reg.) Numele mai multor specii de conifere. 3. S. n. Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului. – Moale + suf. -ete.

MOLÉT s. m. v. molete¹.

MOLÉTE¹, moleți, s. m. (Pop.) 1. Larva morarului (2), de forma unui vierme solzos de culoare gălbuie sau cafenie, care trăiește în făina de grâu. 2. Boală de copii care se manifestă prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. [Var.: molét s. m.] – Din bg. molec.

MOLÉTE², (1, 2) moleți, s. m., (3) molete, s. n. 1. S. m. (Iht.; reg.) Molan. 2. S. m. (Reg.) Numele mai multor specii de conifere. 3. S. n. Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului. – Moale + suf. -ete.

molét v. moléte²

moléte¹ (pește, arbore) (reg.) s. m., pl. moléți

moléte²/molét (larvă, boală de copii) (pop.) s. m., (larve) pl. moléți

!moléte³ (tumoră la cai) s. n., pl. moléte

moléte (pește, arbore) s. m., pl. moléți

moléte/molét (larvă, insectă, boală de copii) s. m., pl. moléți

moléte/molét (tumoare la cai) s. n., pl. moléte

MOLÉTE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiag, (Olt. și Ban.) surdomaș. (~le este larva morarului.) *2. (MED.) (Olt.) surdomaș. (~le este o boală de copii.)

MOLÉTE s. v. brad, grindel, molan, molid, molie, pin, vin.

MOLÉT s.n. 1. Inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (Anat.) Denumire a mușchilor posteriori ai gambei. [< fr. mollet].

MOLÉT s. m. 1. inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (anat.) denumire a mușchilor posteriori ai gambei. (< fr. mollet)

1) moléte m. (bg. moléc [sîrb. móljac], de unde rom. molețĭ, apoĭ un sing. analogic. Cp. și cu ung. moly-et, mîncătură de moliĭ, moly-ette, mîncat de moliĭ. V. molie). Vest. Pl. Larve de surdumașĭ, sfaĭogĭ, vermișorĭ care se fac în fructele uscate ș. a. Arg. Molie (V. cîrcîĭac). Diareĭe la copiĭ.

2) moléte m. (d. moale). Munt. Moĭnă, vîrlan.

molete s. v. BRAD. GRINDEL. MOLAN. MOLID. MOLIE. PIN. VIN.

MOLETE s. 1. (ENTOM.) vierme de făină, (pop.) sfoiag, (Olt. și Ban.) surdomaș. (~ este larva morarului.) 2.* (MED.) (Olt.) surdomaș. (~ este o boală de copii.)

molete s. invar. v. molan