fapt¹ sn [At: PALIA (1581), ap. CP 205 / Pl: ~e, (înv) ~uri, (pop 23, reg 26-28) fapți sm / E: ml factum] 1 (Înv) Creare (1). 2 (Înv) Realizare. 3 (Înv) Îndeplinire. 4 (Înv) Construire. 5 Faptă (1). 6 (Îvp; îe) A (se) da în ~ A (se) declara vinovat. 7 (Îvp; îe) A prinde în ~ A prinde în flagrant delict. 8 (Îae) A prinde pe cineva săvârșind un adulter. 9 (Îs) ~ împlinit Situație iremediabilă sau inatacabilă. 10 (Înv) Faptă bună. 11 Lucru petrecut în realitate Si: eveniment. 12 (În ziare; îs) ~(ul) divers Rubrică în care se povestesc, pe scurt, întâmplări (mai mult sau mai puțin) deosebite. 13 (Jur) Orice eveniment susceptibil să aibă consecințe juridice. 14 Ceea ce există în realitate și este observabil Si: fenomen (3). 15-16 (Îljv) De (sau în) ~ (sau, înv, cu ~ul îoc „cu numele”) (Care e) în realitate. 17 (Îe) ~ e că... Nu e mai puțin adevărat că... 18 (Îae) Adevărul e că... 19 (Îae) În orice caz... 20 (Pop; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Început Faptul zilei. În fapt de seară. 21 (Pop) Farmec (2). 22 (Îvp; în superstiții) Boală de stomac și de ficat provocată prin fapt (21). 23 (Ent; pop) Larva strigăi (Acherontia atropos). 24 (Pop; în superstiții) Vierme descântat, trimis de o vrăjitoare să facă rău cuiva. 25 (Mpp; reg; șîs ~ de vânt) Scarlatină. 26 (Bot; reg; șîc ~ mânănțăl, iarba ~ului) Feciorică (Herniaria glabra). 27 (Bot; Buc) Trifoiaș (Trifolium campestre). 28 (Bot; reg; îc) ~(ul)-mare Ștevie (Astrantia major).

FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, s. n. 1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. V. eveniment. Fapt istoric. ▭ O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc. adv. De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. V. ◊ Expr. Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz... ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că «u» final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64. 2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I 15. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată. 3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98. ◊ Loc. adv. În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, V. 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (Fig.) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183. 4. (În superstiții) Farmece, vrăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186.

fápt¹ s.n. 1 Lucru petrecut în realitate; împrejurare, întâmplare reală; circumstanță concretă. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc.adv., adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Stare de fapt v. stare. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă... am susținut că „u” final a dispărut (ROSET.). 2 Acțiune, faptă (săvârșită de cineva). Se vede că pașteți boboci de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta (CR.). ◊ Expr. Fapt împlinit = a) acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; b) situație iremediabilă sau inatacabilă. 3 (jur.) Orice eveniment susceptibil de a avea consecințe juridice. ◊ Fapt juridic = a) faptă involuntară, săvârșită fără a urmări producerea unor efecte juridice; b) acțiune săvârșită voluntar pentru a produce efecte juridice. Eroare de fapt v. eroare. Fapt penal v. penal. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în fapt (sau asupra faptului) = a surprinde pe cineva în momentul când comite ceva (rău); a prinde în flagrant delict. 4 Ceea ce există în realitate și este observabil; fenomen (3). 5 (pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determ. în gen. sau introduse prin prep. „de”) Început. Târziu! căci faptul zile în slavă se repede (EMIN.). ◊ Loc.adv. În faptul zilei (sau al dimineții) = la începutul zilei (sau al dimineții). În faptul serii (de seară) = pe înserate. Fig. În faptul tinereții = la începutul tinereții. Vezi cum soarele s-aprinde În faptul tinereții (ALECS.). ◊ Expr. A da în fapt de zori v. zori. 6 (pop.; în credințe și superstiții) Vrajă, farmec. ◊ Expr. A țipa fapt (pe cineva) v. țipa. ♦ Boală de stomac și de ficat produse prin vrajă. 7 (entom.; pop.) Larva-de-strigă (Acherontia atropos). 8 (bot.; reg.) Trifoiaș (Trifolium campestre). ◊ Compus: fapt-mânănțăl = feciorică (Herniaria glabra). • pl. -e, (înv.) -uri / lat. factum.

fapt¹ (omidă, plantă) s. m., pl. fapți

fapt² (acțiune) s. n., pl. fápte

fapt³ (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fápturi

fapt (zool.) s. m., pl. fapți

FAPTUL-MÁRE s. v. ștevie.

FAPT³ ~ți m. depr. Copil neastâmpărat și obraznic. /<lat. factum

fapt, s.n. – (înv.) 1. Făptură, ființă, creatură. 2. Întrebuințat în descântece cu sensul de „charme” (Papahagi, 1925). 3. (mag.) Farmec, vrajă (pl. făpturi): „S-o tâlnit cu fapt de vânt, / Fapt din câmp, / Fapt pus, / Fapt adus, / Fapt suflat, / Fapt țâpat, / Fapt de moroi, / Fapt de strâgoi” (Papahagi, 1925: 285). – Lat. factum „fapt, acțiune, lucrare, lucru” (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).