Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

37 defini╚Ťii pentru burduf

burd├║f sn [At: LB / V: bor~, bord├║╚Ö, ~ d├║h, ~ d├║j, ~ d├║╚Ö, (reg) ~d├║v, ~ t├║c, ~ rt├║╚Ö / Pl: ~uri, (rar) ~ e/ E: nct] (Reg) 1 Peritoneul animalelor. 2 Vezica bovinelor. 3 (Pex) Pielea vezicii animalelor, care servea drept geam. 4 Stomac. 5 Sac primitiv confec╚Ťionat din stomacul animalelor, folosit la p─âstrarea alimentelor. 6 Pung─â lateral─â ata╚Öat─â la ╚Öa. 7 Parte a cimpoiului care se umfl─â cu aer. 8 (Pex) Cimpoi. 9 (Pex) Foaie. 10 (Pan) P├óntece mare. 11 Partea convex─â a semilunii. 12 Cutia de lemn a instrumentelor cu coarde, care produce rezonan╚Ťa tonului. 13 Copil mic.
burd├║v sn vz burduf
BURD├ÜF, burdufuri, s. n. 1. Sac f─âcut din piele net─âb─âcit─â, uneori din stomacul unui animal (capr─â, oaie, bivol), ├«n care se p─âstreaz─â sau se transport─â br├ónz─â, f─âin─â, ap─â etc. ÔŚŐ Expr. Burduf de carte = foarte ├«nv─â╚Ťat; tob─â de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte str├óns, ├«nc├ót s─â nu se poat─â mi╚Öca; a lega fedele╚Ö, a lega cobz─â. (Reg.) A da pe cineva ├«n burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de m├óncare) = a m├ónca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac f─âcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, ├«n care se ├«nmagazineaz─â aerul la cimpoi, la armonic─â etc. 3. ├Änvelitoare de piele pentru picioare la tr─âsurile descoperite. ÔŚŐ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba net─âiat─â, prins─â de restul ├«nc─âl╚Ť─âmintei; bocanci f─âcu╚Ťi dintr-o singur─â bucat─â. 4. ├Änvelitoare elastic─â de piele, p├ónz─â etc. a spa╚Ťiului de comunica╚Ťie dintre dou─â vagoane de c─âl─âtori. ÔÖŽ Garnitur─â de piele sau de cauciuc prin care se leag─â dou─â conducte dintr-un motor. 5. B─â╚Öic─â (1) uscat─â, care, pe vremuri, se ├«ntrebuin╚Ťa ├«n loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copc─â ├«n ghea╚Ť─â. [Var.: burd├║v, burd├║h, burd├║╚Ö s. n.] ÔÇô Et. nec.
BURDÚH s. n. v. burduf.
BURD├Ü╚ś s. n. v. burduf.
BURDÚV s. n. v. burduf.
BURD├ÜF, burdufuri, s. n. 1. Sac f─âcut din piele net─âb─âcit─â, uneori din stomacul unui animal (capr─â, oaie, bivol), ├«n care se p─âstreaz─â sau se transport─â br├ónz─â, f─âin─â, ap─â etc. ÔŚŐ Expr. Burduf de carte = foarte ├«nv─â╚Ťat; tob─â de carte. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte str├óns, ├«nc├ót s─â nu se poat─â mi╚Öca; a lega fedele╚Ö, a lega cobz─â. (Reg.) A da pe cineva ├«n burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de m├óncare) = a m├ónca foarte mult, a se ghiftui. 2. Sac f─âcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, ├«n care se ├«nmagazineaz─â aerul la cimpoi, la armonic─â etc. 3. ├Änvelitoare de piele pentru picioare la tr─âsurile, descoperite. ÔŚŐ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba net─âiat─â, prin╚Öi de restul ├«nc─âl╚Ť─âmintei; bocanci f─âcu╚Ťi dintr-o singur─â bucat─â. 4. ├Änvelitoare elastic─â de piele, p├ónz─â etc. a spa╚Ťiului de comunica╚Ťie dintre dou─â vagoane de c─âl─âtori. ÔÖŽ Garnitur─â de piele sau de cauciuc prin care se leag─â dou─â conducte dintr-un motor. 5. B─â╚Öic─â (1) uscat─â, care, pe vremuri, se ├«ntrebuin╚Ťa ├«n loc de geam. 6. (Reg.) Burduhan. 7. (Reg.) Copc─â ├«n ghea╚Ť─â. [Var.: burd├║v, burd├║h, burd├║╚Ö s. n.] ÔÇô Et. nec.
BURDÚH s. n. v. burduf.
BURD├Ü╚ś s. n. v. burduf.
BURDÚV s. n. v. burduf.
BURD├ÜF, burdufuri, s. n. 1. Sac primitiv f─âcut din pielea (uneori din stomacul) unui animal (capr─â, oaie, bivol),. ├«n care se p─âstreaz─â sau se transport─â br├«nz─â, f─âin─â, ap─â etc. ╚Üi-a adus matale un burduf de br├«nz─â prima ├«nt├«i. SADOVEANU, N. F. 10. ÔŚŐ Fig. Burdufuri mari de ap─â ridic─â norii suri. LESNEA, I. 30. ÔŚŐ Expr. Br├«nz─â bun─â ├«n burduf de c├«ine v. br├«nz─â. Burduf de carte = foarte ├«nv─â╚Ťat, tob─â de carte. (Neobi╚Önuit la pl.) Gra╚Öi pedan╚Ťi, burdufi de carte ╚Öi de-nv─â╚Ť─âtur─â goi... N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. A se face burduf (de m├«ncare) = a m├«nca foarte mult, a se ghiftui. Se puse deci la m├«ncare ╚Öi cum fu lipit de foame... se s─âtur─â de se f─âcu burduf. RETEGANUL, P. I 64. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte str├«ns, ├«ne├«t s─â nu se mai poat─â mi╚Öca; a lega cobz─â. Au hot─âr├«t s─â lege burduf bou cu bou ╚Öi s─â-i urce ├«n vagon pe bra╚Ťe, GALAN, Z. R. 162. A da pe cineva ├«n burduful dracului = a l─âsa pe cineva ├«n voia lui, a nu-╚Öi mai bate capul cu cineva. ╚śi a╚Öa, de la o vreme ╚Öi babele ╚Öi prietenii, leh─âmetindu-se, l-au dat ├«n burduful dracului ╚Öi l-au l─âsat pe sama lui. CREANG─é, P. 142. 2. Sac f─âcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, ├«n care se ├«nmagazineaz─â aerul la cimpoi, la armonic─â etc. Burduful armonicii. ÔŚŐ (Prin analogie) Aparat de fotografiat cu burduf. 2. Acoperitoare de piele care, ├«n timp de ploaie, ap─âr─â picioarele celor din tr─âsur─â. O birj─â, cu co╚Öul ridicat ╚Öi cu burduful tras, se opre╚Öte din goana mare dinaintea osp─ât─âriei. CARAGIALE, M. 71. ÔÖŽ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba net─âiat─â, prins─â de restul ├«nc─âl╚Ť─âmintei. 4. Perete ondulat de piele sau de p├«nz─â (cauciucat─â) a╚Öezat pe laturile pun╚Ťii de comunica╚Ťie ├«ntre dou─â vagoane de c─âl─âtori. 5. Pielea de b─â╚Öic─â uscat─â care, pe vremuri, se ├«ntrebuin╚Ťa ├«n locul geamurilor.- Pl. ╚Öi: burdufe (DELAVRANCEA, S. 125), (s. m., neobi╚Önuit, ├«n expr.) burdufi. ÔÇô Variante:(Mold.) burd├║h (SBIERA, P. 178), burdu╚Öe (TOMA, C. V. 302, ISPIRESCU, L. 137) ╚Öi (s. m.) burdu╚Öi (BIBICESCU, P. P. 336), burd├║v (CREANG─é, P. 54, ╚śEZ. VII 90), burduvuri, s. n.
BURDÚH s. n. v. burduf.
BURDÚV s. n. v. burduf.
HURDUF-BURDÚF adv. v. hurduz-burduz.
HURDUZ-BURD├ÜZ adv. Ca un obiect care, at├«rnat de ceva, se b─âl─âb─âne╚Öte; p. ext. legat burduf, legat fedele╚Ö. De n-a vra cumva s─â vie, umfl─â-l ├«n spinare ╚Öi-ad─â aici, hurduz-burduz. ALECSANDRI, T. 964. Hurduz-burduz, Din ╚Üarigrad adus, Sub lai╚Ť─â pus (Ceaunul). ╚śEZ. IV 66. ÔÇô Variant─â: hurduf-burd├║f (GOROVEI, C. 30) adv.
BURD├ÜF, burdufuri, s. n. 1. Sac f─âcut din pielea net─âb─âcit─â (uneori din stomacul) unui animal (capr─â, oaie, bivol), ├«n care se p─âstreaz─â sau se transport─â br├ónz─â, f─âin─â, ap─â etc. ÔŚŐ Expr. Burduf de carte = foarte ├«nv─â╚Ťat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte str├óns, ├«nc├ót s─â nu se poat─â mi╚Öca. (Reg.) A da pe cineva ├«n burduful dracului = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de m├óncare) = a m├ónca foarte mult. 2. Sac f─âcut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, ├«n care se ├«nmagazineaz─â aerul la cimpoi, la armonic─â etc. 3. Acoperitoare de piele care, ├«n timp de ploaie, ap─âr─â picioarele celor din tr─âsur─â. ÔŚŐ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba net─âiat─â, prins─â de restul ├«nc─âl╚Ť─âmintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din p├ónz─â (cauciucat─â), a╚Öezat pe laturile pun╚Ťii de comunica╚Ťie ├«ntre dou─â vagoane de c─âl─âtori. 5. B─â╚Öic─â (1) uscat─â, care, pe vremuri, se ├«ntrebuin╚Ťa ├«n locul geamurilor. 6. (Reg.) Copc─â ├«n ghea╚Ť─â. [Var.: burd├║v, burd├║h, burd├║╚Ö s. n.].
BURDÚH s. n. v. burduf.
BURD├Ü╚ś s. n. v. burduf.
BURDÚV s. n. v. burduf.
burd├║f s. n., pl. burd├║furi
burd├║f s. n., pl. burd├║furi
BURD├ÜF s. 1. foale. (~ la cimpoi.) 2. v. co╚Ö. 3. ╚Ťipl─â. (~ la ferestre.)
BURDÚF s. v. burduhan, copcă, ochi, stomac.
BURDÚH s. v. abdomen, burtă, pântece.
BURD├ÜF ~uri n. 1) Sac f─âcut din piele net─âb─âcit─â sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru p─âstratul sau transportul diferitelor produse (br├ónz─â, f─âin─â, ap─â, vin etc.). * A fi ~ de carte a fi foarte ├«nv─â╚Ťat; a avea mult─â carte; a fi tob─â de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega str├óns ├«nc├ót s─â nu poat─â face nici o mi╚Öcare; a imobiliza complet; a lega fedele╚Ö; a lega cobz─â. A se face ~ (de m├óncare) a m├ónca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de m├óncare. 2) Sac special, f─âcut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonic─â etc.). 3) ├Änvelitoare din piele, pentru picioare, special amenajat─â ├«n tr─âsurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din p├ónz─â cauciucat─â, care se monteaz─â pe laturile pasajului de comunica╚Ťie ├«ntre vagoanele de cale ferat─â. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.
burduf n. 1. stomac de vit─â; 2. piele ├«ntreag─â de capr─â, cusut─â ├«n form─â de sac, ├«n care se pune untdelemn, br├ónz─â, etc.; 3. foale de suflat; 4. pielea dinainte la o tr─âsur─â mare, care ├«n timp de ploaie ap─âr─â pe c─âl─âtorul din─âuntru sau de pe capr─â; 5. partea principal─â a vioarei; 6. gaur─â mare f─âcut─â ├«n ghia╚Ť─â. [DintrÔÇÖun primitiv burd, ├«nrudit cu burt─â]. ÔĽĹ adv. 1. umflat ca un burduf: ├«i f─âcu spinarea burduf de b─âtaie; 2. fig. ├«ndopat: burduf de carte ISP.; 3. ╚Ťeap─ân: lÔÇÖau legat burduf.
burd├║f n., pl. ur─ş (din burduh [var. din t├«rbuh, t├«rboc], de unde ╚Öi rut. bord─şug, burd─şug, burduf. V. t├«rban). Sac de pele de pus br├«nz─â, undelemn ╚Ö.a. Rar. Poclit la tr─âsur─â. Fig. Fam. A fi burduf de carte, a fi dob─â de carte, a fi foarte ├«nv─â╚Ťat. I-a f─âcut spinarea burduf de b─âta─şe, l-a b─âtut de ─ş-a unflat spinarea. L-a legat burduf, l-a legat fedele╚Ö, ╚Ťeap─ân, foarte str├«ns. ÔÇô ├Än nord pl. ╚Öi burduje, desag─ş de pele (cob├║r─ş) p. c─âl─âtorie c─âlare.
BURDUF s. 1. foale. (~ la cimpoi, pentru ap─â etc.) 2. co╚Ö, coviltir, (reg.) ceahol, cutub─â, (reg., mai ales in Mold.) poclit. (~ la o tr─âsur─â.) 3. ╚Ťipl─â. (~ la ferestre.)
burduf s. v. BURDUHAN. COPC─é. OCHI. STOMAC.
burduh s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÎNTECE.
BURDUF DE ÎMBARCARE pasaj articulat suspendat destinat deplasării pasagerilor din aerogară la aeronavă.
burd├║h, burduhuri, s.n. ÔÇô 1. Sac din piele net─âb─âcit─â; burduf. 2. Toc de pern─â (ALR, 1972: 325). 3. Burduhan. 4. Copc─â ├«n ghea╚Ť─â. 5. P├óntece, burt─â. ÔÇô Var. a lui burduf (MDA); posibil cuv├ónt autohton (Br├óncu╚Ö,1983), cf. alb. burdh├ź ÔÇ×sacÔÇŁ.
burd├║h, -uri, s.n. ÔÇô 1. Sac din piele net─âb─âcit─â; burduf. 2. Toc de pern─â (ALR 1972: 325). 3. Burduhan. 4. Copc─â ├«n ghea╚Ť─â. 5. P├óntece, burt─â. ÔÇô Posibil cuv├ónt autohton (Br├óncu╚Öi 1983).
a face (cuiva) spinarea burduf expr. a bate (pe cineva) foarte tare.
a lega (pe cineva) burduf / cobză expr. a lega (pe cineva) strâns ca să nu poată scăpa.
br├ónz─â bun─â ├«n burduf de c├óine expr. persoan─â al c─ârei comportament ├«i umbre╚Öte calit─â╚Ťile.[1]
burduf de carte expr. foarte instruit, foarte erudit.[1]

Burduf dex online | sinonim

Burduf definitie

Intrare: burduf
burduh
burduf substantiv neutru
burduș
burduv