Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru încolăcire
ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, s. f. Acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură. – V. încolăci.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, s. f. Acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură. – V. încolăci.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, s. f. Acțiunea de a se încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încercuire. Oameni vitregi, cu inimile sterpe, Legați de cîrma țerii cu-ncolăciri de șerpe, Voi, care-ați stat departe de foc și de dureri. ALECSANDRI, P. A. 222.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
încolăcíre s. f., g.-d. art. încolăcírii; pl. încolăcíri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
încolăcíre s. f., g.-d, art. încolăcírii; pl. încolăcíri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ÎNCOLĂCÍRE s. 1. înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ șarpelui în jurul...) 2. v. încovrigare.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ÎNCOLĂCIRE s. 1. înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ șarpelui în jurul...) 2. încîrligare, încovoiere, încovrigare, îndoire. (~ cozii unui cîine.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
încolăcire dex online | sinonim
încolăcire definitie
Intrare: încolăcire
încolăcire substantiv feminin
