ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

ZOLÍ, zolesc, vb. IV. Tranz. A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. zolja.

ZOL͹, zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A spăla (rufe, lină). Apoi le freacă sau le zolește ca să se spele, și cum a zolit una, o clătește. PAMFILE, I. C. 371. Zoii pînă cătră sară toate cămeșile ce avea în două leșii. ȘEZ. I 59. Intranz. Într-o zi îi dă un caier de lină neagră să-l spele pînă l-o albi. Și pe cînd zolea la fintină și plîngea biata nevastă... iacă vine un moșneag, c-o barbă albă pînă la brîu. VLAHUȚĂ, O. A. 411.

ZOLͲ, zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

ZOL͹, zolesc, vb. IV. Tranz. A spăla rufele. – Comp. bg. zolja, ucr. zolyty.

ZOLͲ, zolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frământa (pâinea). 2. Refl. A se trudi, a se osteni. – Din zoală.

zolí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 să zoleáscă

zolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolésc, imperf. 3 sg. zoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zoleáscă

ZOLÍ vb. v. frământa, plămădi, spăla.

ZOLͲ, zolésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. (Cu complementul pâinea) A frământa, a zolga. 2. A osteni, a obosi pe cineva [muncindu-l, făcându-l să alerge] (din zoală) [def. și DLRLC]

ZOLÍ, zolésc, vb. IV. Tranz. 2. (Rufe) A spăla cu leșie. 3. (Rufe, vase) A spăla frecând tare. (cf. ucr. zolyty, bulg. zolja)

A ZOLÍ ~ésc tranz. 1) (rufe) A spăla cu leșie. 2) (rufe, vase) A spăla frecând tare. /cf. ucr. zolyty, bulg. zolja

zolì v. Mold. 1. a spăla rufele cu leșie și săpun; 2. fig. a mustra: l’a zolit bine. [Rus. ZOLITI, a fierbe în leșie].

1) zolésc v. tr. (rut. zoliti, bg. zolĭy, spăl cu leșie, d. germ. soole, apă sărată, slatină. V. zoală, zoaĭe). Mold. Spăl cu leșie rufele pentru ca, pe urmă, să le limpezesc. Munt. Mold. Spăl rufele prost. V. zorcăĭ.

2) zolésc v. tr. (poate d. zolesc 1. V. zoală 2). Trans. Frămînt. V. refl. Mă frămînt, mă zbucĭum, mă sforțez: se zolea să-ĭ aducă mîncare. (Agrb. Înt. 132).

zoli vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI. SPĂLA.

zolí, zolesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A spăla rufe, după ce au fost săpunite (cu leșie): „O femeie harnică, cum sunt femeile pe la noi prin sat, a zolit cămăși marți sara și nu era bine” (Bilțiu, 1999: 109; Săpânța). 2. A munci din greu. – Din ucr. zolyty (Scriban; Candrea, cf. DER; DLRM, DEX).