ZOL͹, zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A spăla (rufe, lină). Apoi le freacă sau le zolește ca să se spele, și cum a zolit una, o clătește. PAMFILE, I. C. 371. Zoii pînă cătră sară toate cămeșile ce avea în două leșii. ȘEZ. I 59. Intranz. Într-o zi îi dă un caier de lină neagră să-l spele pînă l-o albi. Și pe cînd zolea la fintină și plîngea biata nevastă... iacă vine un moșneag, c-o barbă albă pînă la brîu. VLAHUȚĂ, O. A. 411.