ZÂZÁNIE2 s. f. v. zizanie.

ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion).

ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia.

ZÂZÁNIE2 s. f. v. zizanie.

ZÂZÁNIE1, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Din ngr. zizánia (pl. lui zizánion).

ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare alungite, cu spicul asemănător cu cel al pirului, cultivată ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). [Var.: zâzánie s. f.] – Din ngr. zizánia.

ZIZÁNIE2, zizanii, ’s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemănător cu cel de pir; crește prin livezi și finețe sau se cultivă ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne).

ZIZÁNIE1, s. f. v. zîzanie1.

ZÎZÁNIE, zîzanii, s. f. (De obicei în construcție cu verbele «a băga», «a intra», «a semăna», «a face») Intrigă, discordie, vrajbă, neînțelegere, gîlceavă. Lumea zice că acum a intrat zîzania în voi. PAS, Z. IV 258. Știa să bage zizanie între femei. Vecine bune pînă mai ieri se certau azi furcă din pricina ei. SANDU-ALDEA, D. N. 187. Celelalte zeițe băgară zizanie printre toți craii elenilor. ISPIRESCU, U. 10. – Variantă: zizánie (STĂNOIU, C. I. 215) s. f.

ZÂZÁNIE, zâzanii, s. f. Intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă. – Ngr. zizania.

ZIZÁNIE, zizanii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spicul asemănător cu cel al pirului; se cultivă ca plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). – Ngr. zizania.

zâzánie2 (plantă) v. zizánie;

zâzánie1 (discordie) (-ni-e) s. f., art. zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (-ni-i-)

zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-)

zâzánie (plantă) v. zizánie

zâzánie (discordie) s. f. (sil. -ni-e), art. zâzánia (sil. -ni-a), g.-d. art. zâzániei; pl. zâzánii, art. zâzániile (sil. -ni-i-)

zizánie/zâzánie (plantă) s. f. (sil. -ni-e), art. zizánia/zâzánia (sil. -ni-a), g.-d. art. zizániei/zâzániei; pl. zizánii/zâzánii, art. zizániile/zâzániile (sil. -ni-i-)

ZÂZANIE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență. (~ ivită între două persoane.) 2. dușmănie, învrăjbire, ostilitate, ură, vrajbă, vrăjmășie. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?)

ZIZÁNIE s. (BOT.) 1. (Lolium perenne) raigras englezesc, (reg.) obsigă, odos, sălbăție. 2. (Agrostemma githago) năgară, neghină, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.

ZIZÁNIE s. v. bălărie, buruiană, sălbăție.

zîzánie (-ii), s. f. – 1. Plantă furajeră și ornamentală (Lolium perenne). – 2. Buruiană. – 3. Discordie, vrajbă, disensiune. – Var. zizanie. – Mr. zizaniu. Mgr. ζίζανια (Murnu 60). Sec. XVII.

ZÂZÁNIE ~i f. Ciocnire de păreri sau de interese; neînțelegere. /<ngr. zizánia

zizanie f. 1. Bot. neghină; 2. fig. desbinare. [Gr. mod.].

*zizánie f. (lat. zizánia, fem. sing. și n. pl., d. vgr. zizanion, neghină, cuv. ebr.). Fig. Discordie. – Pop. (chear în Munt.) zî-.

zîzánie, V. zizanie.

ZIZANIE s. (BOT.) 1. (Lolium perenne) raigras englezesc, (reg.) obsigă, odos, sălbăție.2. (Agrostemma githago) năgară, neghină, (pop.) mălură, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) negreață, (înv.) pleavă.

zizanie s. v. BĂLĂRIE. BURUIANĂ. SĂLBĂȚIE.

ZÎZANIE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă. învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, (înv. șl pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ aprinsă ivită între două persoane.) 2. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblînzită între voi?)

a semăna vrajbă / zâzanie expr. a învrăjbi.