ZÎZÁNIE, zîzanii, s. f. (De obicei în construcție cu verbele «a băga», «a intra», «a semăna», «a face») Intrigă, discordie, vrajbă, neînțelegere, gîlceavă. Lumea zice că acum a intrat zîzania în voi. PAS, Z. IV 258. Știa să bage zizanie între femei. Vecine bune pînă mai ieri se certau azi furcă din pricina ei. SANDU-ALDEA, D. N. 187. Celelalte zeițe băgară zizanie printre toți craii elenilor. ISPIRESCU, U. 10. – Variantă: zizánie (STĂNOIU, C. I. 215) s. f.