Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru volant

VOL├üNT1, volan╚Ťi, s. m. 1. Roat─â, de obicei foarte grea, montat─â pe arborele motor al unor ma╚Öini cu piston, care serve╚Öte ca element de reglare a mi╚Öc─ârii ╚Öi de uniformizare a tura╚Ťiei. 2. Pies─â complex─â din mecanismul ma╚Öinilor b─ât─âtoare ├«n industria textil─â, care, printr-o ├«nv├órtire rapid─â ├«n interiorul unui ├«nveli╚Ö, scarm─ân─â bumbacul presat de val╚Ťul de alimentare. ÔÇô Din fr. volant.
VOL├üNT2, -─é, volan╚Ťi, -te, adj. Desprins dintr-o unitate, deta╚Öabil; mobil. ÔŚŐ Foaie volant─â = tip─âritur─â pe o singur─â foaie care se difuzeaz─â ├«n public ca manifest, ca afi╚Ö etc.; fil─â deta╚Öat─â dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Echip─â volant─â = echip─â mobil─â care se deplaseaz─â cu u╚Öurin╚Ť─â, dintr-un loc de munc─â ├«n altul, dup─â nevoie. Bibliotec─â volant─â = fond de c─âr╚Ťi apar╚Ťin├ónd unei biblioteci ╚Öi ├«mprumutat unei institu╚Ťii pentru folosin╚Ť─â temporar─â. ÔÖŽ (Rar) Care poate zbura; care se poate men╚Ťine ├«n aer. ÔÇô Din fr. volant.
VOL├üNT1, volan╚Ťi, s. m. 1. Pies─â mare ├«n form─â de roat─â, de obicei foarte grea, montat─â pe arborele motor al unor ma╚Öini cu piston, care serve╚Öte ca element de reglare a mi╚Öc─ârii ╚Öi de uniformizare a tura╚Ťiei. 2. Pies─â complex─â din mecanismul ma╚Öinilor b─ât─âtoare ├«n industria textil─â, care, printr-o ├«nv├órtire rapid─â ├«n interiorul unui ├«nveli╚Ö, scarm─ân─â bumbacul presat de val╚Ťul de alimentare. ÔÇô Din fr. volant.
VOL├üNT2, -─é, volan╚Ťi, -te, adj. Desprins de o unitate, deta╚Öabil; mobil. ÔŚŐ Foaie volant─â = tip─âritur─â pe o singur─â foaie care se difuzeaz─â ├«n public ca manifest, ca afi╚Ö etc.; fil─â deta╚Öat─â dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Echip─â volant─â = echip─â mobil─â care se deplaseaz─â cu u╚Öurin╚Ť─â, dintr-un loc de munc─â ├«n altul, dup─â nevoie. Bibliotec─â volant─â = fond de c─âr╚Ťi apar╚Ťin├ónd unei biblioteci ╚Öi ├«mprumutat unei institu╚Ťii pentru folosin╚Ť─â temporar─â. ÔÖŽ (Rar) Care poate zbura; care se poate men╚Ťine ├«n aer. ÔÇô Din fr. volant.
VOL├üNT1, volan╚Ťi, s. m. 1. Pies─â mare ├«n form─â de roat─â, de obicei foarte grea, montat─â pe arborele unor ma╚Öini ╚Öi servind ca element de reglare a mi╚Öc─ârii ╚Öi de uniformizare a tura╚Ťiei. 2. Pies─â complex─â din mecanismul ma╚Öinilor b─ât─âtoare ├«n industria textil─â, care, printr-o ├«nv├«rtire rapid─â ├«n interiorul unui ├«nveli╚Ö, scarm─ân─â bumbacul presat de val╚Ťul de alimentare.
VOL├üNT2, -─é, volan╚Ťi, -te, adj. (├Än opozi╚Ťie cu fix) Desprins de o unitate, deta╚Öabil; mobil. T├«rg volant. Ôľş Foaie volant─â = tip─âritur─â pe o singur─â parte a h├«rtiei care se difuzeaz─â ├«n public ca afi╚Öe, manifeste etc.; fil─â deta╚Öat─â dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Peste patru zile ap─ârea in foi volante, ce se distribuiau pe strade, un lung manifest. VLAHU╚Ü─é, O. A. 222. Geniul din Pite╚Öti... nu scrie ├«n c─âr╚Ťi sau ├«n foi periodice; el scrie ├«n foi volante. CARAGIALE, O. III 208. Echip─â volant─â = echip─â mobil─â care se deplaseaz─â cu u╚Öurin╚Ť─â dintr-un loc de munc─â ├«n altul, dup─â nevoi. ├Än campania electoral─â, teatrele au participat cu succes la munca de agita╚Ťie ├Än r├«ndul maselor muncitoare, deplas├«nd echipe volante de actori ├«n ├«ntreprinderi, la sate, ├«n gospod─ârii colective. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/1. Bibliotec─â volant─â = fond de c─âr╚Ťi apar╚Ťin├«nd unei biblioteci publice ╚Öi ├«mprumutat unei institu╚Ťii pentru folosin╚Ť─â temporar─â.
vol├ínt2 s. m., pl. vol├ín╚Ťi
vol├ínt1 adj. m., pl. vol├ín╚Ťi; f. vol├ínt─â, pl. vol├ínte
vol├ínt s. m., pl. vol├ín╚Ťi
vol├ínt adj. m., pl. vol├ín╚Ťi; f. sg. vol├ínt─â, pl. vol├ínte
VOLÁNT adj. 1. mobil. (Serviciu ~; bibliotecă ~.) 2. detașabil. (Foaie ~.)
VOL├üNT s.m. 1. (Tehn.) Roat─â grea, de dimensiuni mari, servind la uniformizarea ╚Öi regularizarea mersului unei ma╚Öini. 2. (Text.) Pies─â complex─â din mecanismul unei ma╚Öini b─ât─âtoare, care printr-o ├«nv├órtire rapid─â scarm─ân─â bumbacul presat la val╚Ťul de alimentare. [Pl. -n╚Ťi, (s.n.) -nte, -nturi. / < fr. volant].
VOL├üNT, -─é adj. (Rar) Care poate zbura; care se poate men╚Ťine ├«n aer. ÔÖŽ (Spec.) Care se poate mi╚Öca, deplasa dup─â voie; mobil, desprins. ÔŚŐ Foaie volant─â = foaie de h├órtie scris─â sau tip─ârit─â care se difuzeaz─â ca manifest; bibliotec─â volant─â = fond de c─âr╚Ťi apar╚Ťin├ónd unei biblioteci publice ╚Öi ├«mprumutat temporar unei institu╚Ťii, unei unit─â╚Ťi etc. [< fr. volant < voler ÔÇô a zbura].
VOL├üNT1 s. m. 1. roat─â grea care serve╚Öte la uniformizarea ╚Öi regularizarea mersului unei ma╚Öini. 2. (text.) pies─â complex─â din mecanismul unei ma╚Öini b─ât─âtoare, care printr-o ├«nv├órtire rapid─â scarm─ân─â bumbacul presat la val╚Ťul de alimentare. (< fr. volant)
VOL├üNT2, -─é adj. 1. care poate zbura; care se poate men╚Ťine ├«n aer. ÔŚŐ (spec.) care se poate mi╚Öca, deplasa dup─â voie; mobil. ÔÖŽ bibliotec─â ~─â = fond de c─âr╚Ťi apar╚Ťin├ónd unei biblioteci publice ╚Öi ├«mprumutat temporar unei institu╚Ťii, unit─â╚Ťi etc. 2. desprins; deta╚Öabil. ÔÖŽ foaie ~─â = foaie de h├órtie scris─â sau tip─ârit─â care se difuzeaz─â ca manifest. (< fr. volant)
VOL├üNT2 ~╚Ťi m. 1) Roat─â cu jant─â masiv─â care se fixeaz─â pe arborele unei ma╚Öini pentru a-i uniformiza tura╚Ťia. 2) Pies─â complex─â a unei ma╚Öini b─ât─âtoare, folosit─â la sc─ârm─ânarea bumbacului. /<fr. volant
VOL├üNT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care se deplaseaz─â dintr-un loc ├«n altul (├«n func╚Ťie de necesit─â╚Ťi); caracterizat prin mobilitate. Echip─â ~t─â. ÔŚŐ Bibliotec─â ~t─â fond de c─âr╚Ťi al unei biblioteci pus temporar la dispozi╚Ťia unei institu╚Ťii. 2) Care dureaz─â pu╚Ťin timp; de scurt─â durat─â. ÔŚŐ (Adunare) ~t─â adunare de lucru pentru solu╚Ťionarea unor chestiuni urgente. 3) Care nu se ├«ncadreaz─â ├«ntr-un ├«ntreg; deta╚Öat de ├«ntreg. ÔŚŐ Foaie ~t─â a) apel cu con╚Ťinut politic urm─ârind scopuri de agita╚Ťie; proclama╚Ťie; b) foaie deta╚Öabil─â dintr-o carte sau dintr-un caiet. /<fr. volant
volant n. foaie volantă, foaie izolată de hârtie.
*vol├ínt, -─â adj. (fr. volant, d. voler, a zbura; lat. volare, part. prez. volans, volantis. V. volatil). Necusut, liber, care nu se ╚Ťine de alte fo─ş: foa─şe volant─â. Care se r─âpede ├«n coace ╚ÖiÔÇÖn colo p. a lini╚Öti un teritori┼ş: coloane (de trupe) volante. S. n. (╚Öi volan), pl. e. Roat─â mare ╚Öi grea care, la o ma╚Öin─â, p─âstreaz─â uniformitatea mi╚Öc─âri─ş (pop. tuturig─â). V. t├«rcol.
VOLANT adj. 1. mobil. (Serviciu ~; bibliotecă ~.) 2. detașabil. (Foaie ~.)
MATERIAL VOLANT material destinat zborului.
volant, volan╚Ťi s. m. (intl., ├«nv.) membru al brig─âzii de poli╚Ťie ÔÇ×FulgerÔÇŁ conduse de comisarul Alim─ânescu dup─â instaurarea regimului comunist, specializat─â ├«n lichidarea rapid─â, f─âr─â arestare ╚Öi condamnare, a marilor infractori bucure╚Öteni.

Volant dex online | sinonim

Volant definitie

Intrare: volant (adj.)
volant 1 adj. adjectiv
Intrare: volant (pies─â)
volant 2 s.m. substantiv masculin
volant 3 pl. -uri substantiv neutru
volant 4 pl. -e substantiv neutru