Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru voinic─â

VOIN├ŹC, -─é, voinici, -ce, s. m., adj. I. S. m. 1. T├ón─âr bine f─âcut, curajos, viteaz, ├«ndr─âzne╚Ť. ÔŚŐ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Fl─âc─âu, fecior. 3. (├Änv.) Soldat, osta╚Ö. II. Adj. Robust, viguros, v├ónjos. ÔÇô Din bg., sb. vojnik.
VOIN├ŹC, -─é, voinici, -ce, s. m., adj. I. S. m. 1. T├ón─âr bine f─âcut, chipe╚Ö, curajos, viteaz, ├«ndr─âzne╚Ť. ÔŚŐ Voinic de codru sau voinicul codrului = haiduc. 2. Fl─âc─âu, fecior. 3. (├Änv.) Soldat, osta╚Ö. II. Adj. (Despre oameni) Bine f─âcut, robust, viguros, v├ónjos. ÔÇô Din bg., scr. vojnic.
VOIN├ŹC2, -─é, voinici, -e, adj. Bine f─âcut, robust, viguros, v├«njos, puternic. Era voinic, s─ân─âtos, rumen la fa╚Ť─â. DELAVRANCEA, H. T. 115. ╚śi pe coarda-i cea pletoas─â S─â-mi dizmierd murgul voinic. ALECSANDRI, P. A. 57. ÔŚŐ Fig. Cu fire voinic─â Te-av├«nt─â nainte. NECULU╚Ü─é, ╚Ü. D. 39. Calul ├«╚Öi ├«nfierb├«nta ╚śi-un r─âtez voinic ├«i da, Calul r├«ndunel zbura. ALECSANDRI, P. P. 176. ÔŚŐ (Substantivat) De-a╚Ö avea o m├«ndrulic─â Cu-ochi╚Öori de porumbic─â ╚śi cu suflet de voinic─â. ALECSANDRI, O. 63.
ch├şca-voin├şcului (plant─â) s. f. art., g.-d. art. ch├şcii-voin├şcului
cr├║cea-voin├şcului (plant─â) s. f. art., g.-d. art. cr├║cii-voin├şcului
!sß║ąngele-voin├şcului (plant─â) s. m. art.
voin├şc adj. m., s. m., pl. voin├şci; adj. f., s. f. voin├şc─â, pl. voin├şce
ch├şca-voin├şcului (bot.) s. f.
cr├║cea-voin├şcului (bot.) s. f.
s├óngele-voin├şcului (bot.) s. m.
voin├şc s. m., adj. m., pl. voin├şci; f. sg. voin├şc─â, g.-d. art. voin├şcei, pl. voin├şce
CRUCEA-VOIN├ŹCULUI s. v. pojarni╚Ť─â, popilnic, rostopasc─â, sun─âtoare.
S├éNGELE-VOIN├ŹCULUI s. v. ore╚Öni╚Ť─â.
VOIN├ŹC s. v. erou, fecior, fl─âc─âu, militar, osta╚Ö, o╚Ötean, soldat, t├ón─âr, viteaz.
VOIN├ŹC adj. 1. v. robust. 2. v. voluminos. 3. v. corpolent. 4. legat, robust, solid, viguros, v├ónjos, zdrav─ân. (Un trup ~.)
VOIN├ŹC adj. v. brav, curajos, cutez─âtor, d├órz, inimos, ├«ndr─âzne╚Ť, ne├«nfricat, seme╚Ť, viteaz.
Voinic Ôëá becisnic, debil, molatic, slab, sl─âb─ânog
VOIN├ŹC ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi substantival Care are o mare putere fizic─â; puternic. /<sl. vojniku
voinic a. ╚Öi m. 1. viteaz: P─âuna╚Öul codrilor, voinicu voinicilor POP.; 2. tare, robust. [Vechiu-rom. voinic, o╚Ötean (ÔÇ×ce voinic va ie╚Öi la r─âsboiu ╚Öi se va lovi cu alt voinic ╚Öi-l va birui...ÔÇŁ, Pravila dela Govora) = slav. VO─ČNIK┼Č, soldat (evolu╚Ťiune de sens analoag─â sinonimelor deliu ╚Öi levent)].
vo─şn├şc m. (vsl. [bg. s├«rb.] vo─şnik┼ş, soldat, d. vo─ş, armat─â. V. vo─şevod). Vech─ş. Soldat pedestru, deosebit de viteaz, care era c─âlare (─Čorga, Ist. Arm. Rom. I, 196). Az─ş. Adj. Viteaz. Zdrav─ân, robust: om vo─şnic, feme─şe vo─şnic─â.
crucea-voinicului s. v. POJARNIȚĂ. POPILNIC. ROSTOPASCĂ. SUNĂTOARE.
s├«ngele-voinicului s. v. ORE╚śNI╚Ü─é.
voinic s. v. EROU. FECIOR. FL─éC─éU. MILITAR. OSTA╚ś. O╚śTEAN. SOLDAT. T├ÄN─éR. VITEAZ.
voinic adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.
VOINIC adj. 1. puternic, robust, solid, tare, viguros, v├«njos, zdrav─ân, (pop.) ╚Ťeap─ân, v├«nos, v├«rtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. ╚Öi Transilv.) pogan, (├«nv.) potent, putincios, spato╚Ö, (fig. ) verde. (Om ~.) 2. masiv, planturos, voluminos, zdrav─ân. (O femeie ~.) 3. corpolent, solid, trupe╚Ö. (Excesiv de ~.) 4. legat, robust, solid, viguros, v├«njos, zdrav─ân. (Un trup ~.)
LATHYRUS L., S├ÄNGELE VOINICULUI, M─éZ─éRICHE DE GR─éDIN─é, fam. Leguminosae. Gen cu peste 100 de specii originare din America de S ╚Öi din emisfera nordic─â, plante erbacee, anuale sau vivace, unele cu tulpini urc─âtoare (dep─â╚Öind 2,5 m), altele pitice (15-20 cm ├«n─âl╚Ťime). Flori (caliciu cu 5 foliole, corol─â, cu 5 petale, 1 mai mare numit─â stindard, 2 aripioare, 2 unite formeaz─â carena, 10 stamine) cu miros pl─âcut ╚Öi culori variate, de la alb curat la ro╚Öu- ├«nchis, de la albastru-deschis la albastru-├«nchis ╚Öi portocalii de diferite nuan╚Ťe, ├«nflorirea. este bogat─â ╚Öi de lung─â durat─â. Frunze prev─âzute cu stipele, Cu foliole pu╚Ťine, deseori f─âr─â c├«rcei. Fruct, p─âstaie dehiscent─â, turtit─â, neted─â.
NIGELLA L., CHICA VOINICULUI, fam. Ranunculaceae. Gen originar din Europa Central─â, cca 25 de specii, erbacee, anuale. Flori (foliolele ├«nveli╚Öului floral albastre sau alb─âstrui, albe, unguiculate, num─âr mare de stamine, 5-10 c├órpele mai mult sau mai pu╚Ťin concrescute) hermafrodite, solitare, ├«nconjurate de un involucru verde cu lacinii filiform-partite. Frunze de 2-3 ori penate, cu segmente liniare. Fruct, folicul─â.

Voinic─â dex online | sinonim

Voinic─â definitie

Intrare: voinic (adj.)
voinic 2 adj. adjectiv
Intrare: voinic─â
voinic─â substantiv feminin admite vocativul
Intrare: chica-voinicului
chica-voinicului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: crucea-voinicului
crucea-voinicului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: sângele-voinicului
sângele-voinicului (numai) singular substantiv masculin articulat