Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru voce

M├ëZZA-V├ôCE adv. (Muz.; indic─â modul de executare) Cu intensitatea pe jum─âtate. [Pr.: m├ę╚Ťa-v├│ce] ÔÇô Cuv. it.
S├ôTTO-V├ôCE adv. (Indic─â modul de executare a unei buc─â╚Ťi muzicale) ├«n surdin─â, cu voce sc─âzut─â, discret. [Scris ╚Öi: soto-] ÔÇô Loc. it.
V├ôCE, voci, s. f. 1. Facultate specific─â omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ÔŚŐ Expr. A ridica vocea = a vorbi r─âstit. 2. ├Änsu╚Öire a cuiva de a c├ónta frumos din gur─â. ÔÖŽ Registru de sunete muzicale, mai ├«nalte sau mai profunde, ├«n care cineva poate c├ónta. ÔŚŐ Voce cald─â = voce ├«n care predomin─â componentele de frecven╚Ť─â joas─â, accentuate natural sau artificial. Voce metalic─â = voce dur─â, aspr─â, ├«n care predomin─â componentele de frecven╚Ť─â ├«nalt─â. Voce profesional─â = voce care corespunde unor exigen╚Ťe ├«nalte, specific─â c├ónt─âre╚Ťilor, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire dat─â vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetic─â = voce produs─â prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodic─â ├«ncredin╚Ťat─â fiec─ârui instrument dintr-o compozi╚Ťie. ÔÇô Din lat. vox, vocis.
MEZZA-VOCE adv. (Muz.; indic─â modul de execu╚Ťie) Cu intensitatea pe jum─âtate. [Pr.: m├ę╚Ťa-v├│ce] ÔÇô Cuv. it.
V├ôCE, voci, s. f. 1. Facultate specific─â omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ÔŚŐ Expr. A ridica vocea = a vorbi r─âstit. 2. ├Änsu╚Öire, aptitudine pe care o au unele persoane de a c├ónta frumos din gur─â. ÔÖŽ Registru de sunete muzicale, mai ├«nalte sau mai profunde, ├«n care cineva poate c├ónta. ÔŚŐ Voce cald─â = voce ├«n care predomin─â componentele de frecven╚Ť─â joas─â, accentuate natural sau artificial. Voce metalic─â = voce dur─â, aspr─â, ├«n care predomin─â componentele de frecven╚Ť─â ├«nalt─â. Voce profesional─â = voce care corespunde unor exigen╚Ťe ├«nalte, specific─â c├ónt─âre╚Ťilor, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire dat─â vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetic─â = voce produs─â prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodic─â ├«ncredin╚Ťat─â fiec─ârui instrument dintr-o compozi╚Ťie. ÔÇô Din lat. vox, vocis.
S├ôTTO-V├ôCE adv. (Indic─â modul de executare a unei buc─â╚Ťi muzicale) ├Än surdin─â, cu voce sc─âzut─â, discret. ÔÇô Loc. it.
V├ôCE, voci, s. f. 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale ale omului; glas. Vocea lini╚Ötit─â a lui Birnoav─â ├«ncepu s─â-l a╚Ť├«╚Ťe cu ├«ntreb─âri felurite. SADOVEANU, O. VII 54. ├Ä╚Öi schimba vocea ╚Öi fizionomia ├«n at├«tea feluri, c├«te persoane erau. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, ├Ä. 31. Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, P─âdurea noastr─â tace p─âr─âsit─â: Eu singur c├«nt cu vocea obosit─â ╚śi trec prin ├«nc─âperile de╚Öarte. IOSIF, P. 46. O dezmiard─â ╚Ö-o ├«ntreab─â, Iar ea fa╚Ťa ╚Öi-o ascunde ╚śi a╚Öa de-ncet r─âspunde Cu o voce dulce, slab─â. EMINESCU, O. I 104. ÔŚŐ Expr. A ridica vocea = a vorbi cu ton de ceart─â, r─âstit, enervat. ÔŚŐ Fig. Zise v─âilor s─â c├«nte... Cu voci de frunze ╚Öi de ape. MACEDONSKI, O. I 65. 2. Aptitudine, talent pe care ├«l au unii oameni de a c├«nta din gur─â. Au descoperit ins─â c─â are voce ╚Öi l-au ├«nv─â╚Ťat citeva arii, pe care trupa le c├«nta ├«n cor. GALACTION, O. I 118. ÔÖŽ Registru de sunete muzicale, mai ├«nalte sau mai profunde, ├«n care poate c├«nta cineva.
m├ęzza-v├│ce (it.) [zz pron. ╚Ť] adv.
sotto-v├│ce (it.) adv.
v├│ce s. f., art. v├│cea, g.-d. art. v├│cii; pl. voci
v├│ce s. f., art. v├│cea, g.-d. art. v├│cii; pl. voci
VÓCE s. 1. v. glas. 2. glas, timbru, ton, (pop.) viers. (Avea o ~ gravă, plăcută.)
MEZZA-VOCE loc.adv. (Muz.; ca indica╚Ťie de execu╚Ťie) Cu vocea pe jum─âtate, cu jum─âtate din posibilit─â╚Ťile vocii. [Pron. me-╚Ťa-. / < it. mezza voce].
SOTTO-V├ôCE adv. (Muz.; ca indica╚Ťie de execu╚Ťie) Discret, ├«n surdin─â, cu jum─âtate de voce. [< it. sotto-voce].
M├ëZZA-V├ôCE ME-╚ÜA-/ loc. adv. (muz.) cu jum─âtate de posibilit─â╚Ťile vocii. (< it. mezza voce)
SÓTTO-VÓCE adv. (muz.) cu vocea pe jumătate, cu intensitatea scăzută. (< it. sotto-voce)
v├│ce (-ci), s. f. ÔÇô Glas. ÔÇô Mr. boa╚Ťe. Lat. vocem (sec. XIX), cf. REW 9459. Este dubletul lui boace, v. boci. ÔÇô De. (din fr.) vocabular, s. n.; vocal, adj.; vocal─â, s. f.; vocalic, adj.; vocalism, s. n.; vocaliza, vb.; vocativ, s. n.; voca╚Ťi(un)e, s. f.; vocifera, vb.
V├ôCE ~i f. Facultate a omului de a emite sunete articulate; glas; grai. ~ lini╚Ötit─â. ÔÖŽ A ridica ~ea a spune ceva pe un ton ridicat; a se r─âsti. 2) darul de a c├ónta frumos din gur─â. 3) Melodie sus╚Ťinut─â de un grup de c├ónt─âre╚Ťi ├«n cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal. ~ea ├«nt├ói. Cor pentru trei ~i. [G.-D. vocii] /<lat. vox, vocis, it. voce
voce f. 1. glas, sunet ce iese din gura omului ╚Öi din a unor animale; 2. voce modificat─â prin c├óntare: voce de tenor; 3. apel, cuv├ónt, sfat: asculta╚Ťi vocea ra╚Ťiunii; 4. Gram. form─â verbal─â dup─â cum ac╚Ťiunea e f─âcut─â sau suferit─â de subiect: vocea activ─â, pasiv─â.
*v├│ce f. (lat. vox, v├│cis. V. bocesc). Glas, sunetu vorbelor omulu─ş ╚Öi a strig─âtulu─ş animalelor: o voce de copil. Fel de voce din punct de vedere muzical: voce de tenor. Apel, ├«ndemn, sfat: vocea ra╚Ťiuni─ş, vocea s├«ngelu─ş. Form─â (la verb): vocea activ─â (ma─ş des form─â). ÔÇô Vocile omene╚Öt─ş se ├«mpart ├«n b─ârb─âte╚Öt─ş (tenor ╚Öi bas) ╚Öi feme─şe╚Öt─ş or─ş copil─âre╚Öt─ş (sopran ╚Öi contralto). Sopranu ╚Öi tenoru, contralto ╚Öi basu formeaz─â c┼şartetu vocal. Baritonu, tenoru u╚Öor ╚Öi sopranu medi┼ş ├«s voc─ş mixte. Afar─â de rare excep╚Ťiun─ş, fie-care din aceste felur─ş de voc─ş cuprinde 13-14 note.
VOCE s. 1. cuvînt, glas, grai, gură, (livr.) verb, (pop.) limbă, (reg.) boace, (înv.) rost. (Încă nu i-am auzit ~.) 2. glas, timbru, ton, (pop.) viers. (Avea o ~ gravă, plăcută.)
colla voce (loc. it. ÔÇ×cu voceaÔÇŁ), indica╚Ťie ce se d─â instrumentelor acompaniator de a-╚Öi adapta mi╚Öcarea vocii (2) solistice*.
mezza-voce (loc. it. [medtsa voce] ÔÇ×cu jum─âtate de voceÔÇŁ) indica╚Ťie de interpretare, ├«n partiturile* vocale, prin care se cere c├óntarea cu for╚Ť─â redus─â, aproape de piano* La vocile b─ârb─âte╚Öti, indic─â ╚Öi c├óntarea ├«n falset*. ÔÖŽ La instr. de coarde, m. indic─â o execu╚Ťie cu un sunet de intensitate sc─âzut─â, apropiat de cel ob╚Ťinut prin utilizarea surdinei*.
mutare a vocii, trecere a vocii (1) de copil ├«n voce adult─â, ca urmare a schimb─ârilor anatomo-fiziologice ale organismului la pubertate. La b─âie╚Ťi, vocea devine ├«n mod obi╚Önuit mai grav─â cu o octav─â*, f─âr─â ca neap─ârat vocea de sopran s─â se transforme ├«n tenor iar cea de alto ├«n bas.
sotto voce (loc. it. ÔÇ×sub voceÔÇŁ), indica╚Ťie dinamic─â* ╚Öi culoare care recomand─â interpretarea unui pasaj cu voce (1) sc─âzut─â, surd─â; mai pu╚Ťin dec├ót mezza voce*. Termenul s-a extins din domeniul muzicii vocale, unde a fost utilizat ini╚Ťial, ╚Öi ├«n cel al muzicii instr.
voce (it. voce; fr. voix; germ. Stimme; engl. voice; rus. golos). 1. Ansamblul sunetelor emise de om datorit─â unei energii sonore create la nivelul aparatului fonator. Organele participante la actul fona╚Ťiei sunt: pl─âm├ónii, diafragma, traheea, laringele, glota, corzile vocale, cavitatea laringo-bucal─â ╚Öi cea nazal─â. Motorul este respira╚Ťia. V. c├óntat─â este rezultatul a dou─â for╚Ťe asociate ╚Öi integrate: cea muscular─â-laringean─â ╚Öi cea aerian─â, respiratorie. Sediul fona╚Ťiei* este ├«n laringe. Trec├ónd prin laringe, curentul de aer ie╚Öit din pl─âm├óni, sub presiune, este debitat ÔÇ×├«n valuriÔÇŁ succesive, pun├ónd ├«n vibra╚Ťie* corzile vocale care delimiteaz─â deschiderea glotei. Teoria clasic─â sus╚Ťinea c─â v. este realizat─â de vibra╚Ťia corzilor vocale sub efectul respira╚Ťiei ╚Öi de mu╚Öchii laringeali ajut─âtori. Teoriile moderne stabilesc c─â vibra╚Ťia corzilor vocale este un act neuro-muscular, comandat exclusiv de influxul motor al creierului ╚Öi, deci geneza vibra╚Ťiilor corzilor vocale este una cerebral─â (Husson, 1950). Presiunea subglotic─â nu modific─â ├«n─âl╚Ťimea* sunetului, ci regleaz─â intensitatea*. Aerul ie╚Öit prin glot─â ╚Öi supus varia╚Ťiilor de presiune ├«n cavitatea faringo-bucal─â constituie v. propriu-zis─â. Dup─â configura╚Ťia cavit─â╚Ťii, v. ia un timbru* vocalic, adic─â apare sub forma unei anumite vocale. Consoanele se formeaz─â ├«n c├óteva puncte strangulate ale cavit─â╚Ťii. Amplificarea sunetului astfel emis se produce ├«n rezonatori (cutia toracic─â ╚Öi cutia cranian─â). ├Än func╚Ťie de calitatea vibra╚Ťiilor corzilor ╚Öi de sediul rezonan╚Ťei, teoria clasic─â considera trei registre (I) (de piept, de falset*, de cap) iar teoria modern─â dou─â, elimin├ónd falsetul. Diferen╚Ťa ├«ntre v. vorbit─â ╚Öi cea c├óntat─â este foarte mare, din punct de vedere al presiunii subglotice, al num─ârului de foni* ╚Öi ca solicitare a centrilor nervo╚Öi ce comand─â (la nivelul subcortical vorbirea, la nivel cortical c├óntul). De aceea c├óntul creeaz─â un complex de senza╚Ťii vibratorii intense care pot fi controlate; ├«ntrate ├«n con╚Ötiin╚Ť─â, aceste senza╚Ťii devin schema corporal─â vocal─â a c├ónt─âre╚Ťului ╚Öi, ├«n func╚Ťie de ea, se stabilesc caracteristicile tehnicii sale vocale. Acesta este scopul educa╚Ťiei, al ├«nv─â╚Ť─ârii tehnicii vocale. Tehnica vocal─â tinde s─â fac─â controlabil ╚Öi con╚Ötient actul fonator, s─â sensibilizeze subiectul la calitatea emisiei, s─â creeze reac╚Ťii voluntare adaptate la cerin╚Ťele frumuse╚Ťii vocale: precizie a sunetului, puritate, penetran╚Ť─â, egalitate pe toat─â ├«ntinderea, con╚Ťine poza de glas, dezvoltarea respira╚Ťiei, a agilit─â╚Ťii, perfec╚Ťionarea dic╚Ťiei ╚Öi interpretarea muzical─â. ÔÖŽ ├Äntinderea ╚Öi timbrul specific al unei v. sunt date de lungimea corzilor ╚Öi de caractere anatomo-fiziologice ╚Öi neurohormonale determinate. Timbrul este fizionomia personal─â a fiec─ârei v., nedefinibil, indescriptibil ╚Öi nerepetabil. O tehnic─â bun─â ├«l pune ├«n valoare. ├Än func╚Ťie de extensie ╚Öi timbru, v. se ├«mpart dup─â schema: V. feminine: soprana (1) (do-mi3), V. b─ârb─âte╚Öti: tenor (1) (Si-do2), bariton (I, 1) (La1-la), bas (I, 1) (Do1-mi). ├Än func╚Ťie de exigen╚Ťele repertoriului liric, tipurile fundamentale s-au divizat ├«n tipuri secundare (numeroase, cu grani╚Ťe fluide ╚Öi denumiri variate). Cit─âm c├óteva: s. acut─â (leger─â, de coloratur─â*), liric─â, dram., spinto; mezzosopr. dramatic─â; c. a. falcon, dugazon; t. leger, liric, dram., eroic, de mezzo carattere; bar. liric, verdian, dram. Spiel-bar; b. cantabil, profund etc. Arta c├óntului are o istorie str─âveche. Grecii ╚Öi romanii cuno╚Öteau termeni tehnici, aveau pedagogi (fonascus*) ╚Öi acordau aten╚Ťie culturii v. ├«n vederea c├óntului, teatrului ╚Öi oratoriei. Dificult─â╚Ťile muzicii liturgice medievale dovedesc st─âp├ónirea artei vocale (evident, dup─â alte canoane estetice ÔÇô ca de ex. v. nevibrat─â). O dat─â cu apari╚Ťia operei* ├«n sec. 17 se dezvolt─â bel-canto (v. canto), care exploreaz─â toate posibilit─â╚Ťile v., codific├óndu-le. Sec. 19 preia aceast─â mo╚Ötenire, adus─â de Rossini la culmi ÔÇô dar transform─â idealul estetic al belcantoului prin poetizarea lui (Bellini, Donizetti) ╚Öi apoi ├«nlocuirea lui cu ideea expresivit─â╚Ťii ╚Öi veridicit─â╚Ťii dram. (Verdi, Puccini), pun├ónd pe primul plan cerin╚Ťele declama╚Ťiei (Wagner, Debussy, Musorgski), ceea ce impune schimbarea metodelor de c├ónt, amplificarea volumului v. ╚Öi renun╚Ťarea la hedonismul belcantoului. Sec. 20 extinde p├ón─â la extreme zona vocalului, incluz├ónd forme de expresie ╚Öi sonorit─â╚Ťi neb─ânuite (Berg, Sch├Ânberg, Stravinski, Nono etc.). 2. (├«n polif. ╚Öi ├«n armonia clasic─â) Partea care revine unui interpret (sau partide (1)) av├ónd un sens complet ╚Öi oarecum independent, dar ╚Öi dependent de structura multivocal─â*. Pornind de la discantus* ╚Öi duplum (v. motet), cele 2 v. ale polif. vocale din sec. 12 ÔÇô p├ón─â la forma renascentist─â la cinci v. principale (cantus*, altus, contraltus, tenor (3), bassus) sau p├ón─â la muzica fr. din sec. 16-18 (desus ÔÇô 1 ╚Öi 1 ÔÇô haute-contre, taille, concordant, basse-taille ╚Öi basse-contre ÔÇô v. bas (I, 2)) terminologia ca ╚Öi componen╚Ťa propriu-zis─â a forma╚Ťiilor s-a schimbat permanent, ├«mbog─â╚Ťindu-se prin diviz─âri ╚Öi ad─âugiri. ├Än polif. vocal─â timpurie, denumirea v. nu a corespuns, p├ón─â ├«n sec. 17, cu ├«ntinderea lor fiziologic─â. ├Än sec. 18-19 s-a stabilit structura devenit─â clasic─â a forma╚Ťiei pe patru v. (s., a., t. ╚Öi b.). 3. Partea scris─â, reprezent├ónd o v. (2), extras─â dintr-o partitur─â de cor* sau de orchestr─â*. Sin.: partid─â (2); ╚Ötim─â.
VOX POPULI, VOX DEI (lat.) vocea poporului (e) vocea lui Dumnezeu ÔÇô Alcuin, ÔÇ×Scrisoare c─âtre Carol cel MareÔÇŁ. Consensul general este cel ce confer─â valoare de adev─âr, de juste╚Ťe unei atitudini sau opinii.
V├ôCE s. f. (cf. lat. vocem): glas, ton, timbru. ÔŚŐ ~ cl├ír─â: v. limpede, curat─â, deslu╚Öit─â. ÔŚŐ ~ gutur├íl─â: v. emis─â din fundul g├ótului, velar─â.
a avea vocea groas─â expr. (prst. ÔÇô d. femei) a practica fela╚Ťia

Voce dex online | sinonim

Voce definitie

Intrare: voce
voce substantiv feminin
Intrare: mezza-voce
mezza-voce adverb
  • pronun╚Ťie: me╚Ťa-v├│ce
voce substantiv feminin
jum─âtate substantiv feminin
Intrare: sotto-voce
sotto-voce adverb
soto-voce adverb
voce substantiv feminin