Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru vocalizare

VOCALIZ├ü, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoan─â la cea de vocal─â, a c─âp─âta valoare de vocal─â. ÔÇô Din fr. vocaliser.
VOCALIZ├üRE, vocaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) vocaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. vocaliza.
VOCALIZ├ü, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoan─â la cea de vocal─â, a c─âp─âta valoare de vocal─â. ÔÇô Din fr. vocaliser.
VOCALIZ├üRE, vocaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) vocaliza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. vocaliza.
VOCALIZ├ü, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. A face exerci╚Ťii de canto pe anumite vocale, f─âr─â a numi notele sau a pronun╚Ťa cuvintele; a executa vocalize. Dac─â s-ar ispiti cineva s─â cerce a instrumenta ╚Öi a vocaliza prin codri muzica clasic─â... chiar ╚Öi iepurii ar apuca-o ├«ndat─â la picior. ODOBESCU, S. III 101. ÔŚŐ Intranz. Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. MACEDONSKI, O. I 73. (Fig.) Era o sear─â trist─â, cum s├«nt at├«tea s─âri, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. 2. Refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoan─â la cea de vocal─â. ├Än unele limbi slave ┬źl┬╗ s-a vocalizat.
VOCALIZ├üRE, vocaliz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a vocaliza. 1. Exerci╚Ťiu de canto f─âr─â cuvinte. 2. (Gram.) Trecerea unui sunet de Ia valoarea de consoan─â la cea de vocal─â. ┬źU┬╗, semiconsoan─â ├«n cuv├«ntul ┬źou┬╗, devine, prin vocalizare, vocal─â deplin─â ├«n forma articulat─â ┬źoul┬╗.
vocalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocalizeáză
vocalizáre s. f., g.-d. art. vocalizắrii; pl. vocalizắri
vocaliz├í vb., ind. prez. 1 sg. vocaliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. vocalize├íz─â
vocalizáre s. f., g.-d. art. vocalizării; pl. vocalizări
VOCALIZ├üRE s. imposta╚Ťie.
VOCALIZ├ü vb. I. 1. tr. A face exerci╚Ťii de canto f─âr─â cuvinte, c├ónt├ónd numai anumite vocale. 2. refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoan─â la aceea de vocal─â; a deveni vocal─â. [Cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare].
VOCALIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) vocaliza ╚Öi rezultatul ei. [< vocaliza].
VOCALIZÁ vb. I. intr., tr. a face vocalize. II. refl. (despre consoane) a căpăta valoare de vocală. (< fr. vocaliser)
A VOCALIZ├ü ~├ęz tranz. muz. 1) A c├ónta f─âr─â cuvinte, executa vocalize. 2) A face s─â se vocalizeze. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare
A SE VOCALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre consoane) A deveni vocală; a căpăta valoare de vocală. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare
vocaliz├á v. 1. a face primele exerci╚Ťii de canto; 2. a c├ónta f─âr─â a numi notele; 3. fig. a vocaliza prin codri OD.
*vocaliz├ęz v. intr. (d. vocal─â; fr. vocaliser). Muz. Fac primele exerci╚Ťi─ş de muzic─â vocal─â f─âr─â s─â numesc notele ╚Öi f─âr─â cuvinte, ci numa─ş variind vocea pe o vocal─â or─ş pe c├«te-va silabe.
VOCALIZÁRE s. f. (< vocalizá, cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare): trecere a unui sunet de la valoarea sa de consoană la valoarea de vocală.

Vocalizare dex online | sinonim

Vocalizare definitie

Intrare: vocaliza
vocaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: vocalizare
vocalizare substantiv feminin