19 definiții pentru vocalizare
VOCALIZÁ, vocalizez,
vb. I.
1. Tranz. și
intranz. (
Muz.) A executa vocalize.
2. Refl. (
Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din
fr. vocaliser. VOCALIZÁRE, vocalizări,
s. f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. –
V. vocaliza. VOCALIZÁ, vocalizez,
vb. I.
1. Tranz. și
intranz. (
Muz.) A executa vocalize.
2. Refl. (
Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din
fr. vocaliser. VOCALIZÁRE, vocalizări,
s. f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. –
V. vocaliza. VOCALIZÁ, vocalizez,
vb. I.
1. Tranz. A face exerciții de canto pe anumite vocale, fără a numi notele sau a pronunța cuvintele; a executa vocalize. Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101. ◊
Intranz. Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. MACEDONSKI, O. I 73. (
Fig.) Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39.
2. Refl. (
Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală. În unele limbi slave «l» s-a vocalizat.
VOCALIZÁRE, vocalizări,
s. f. Acțiunea de
a vocaliza.
1. Exercițiu de canto fără cuvinte.
2. (
Gram.) Trecerea unui sunet de Ia valoarea de consoană la cea de vocală. «U», semiconsoană în cuvîntul «ou», devine, prin vocalizare, vocală deplină în forma articulată «oul».
vocalizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 vocalizeáză
vocalizáre s. f.,
g.-d. art. vocalizắrii;
pl. vocalizắri
vocalizá vb., ind. prez. 1 sg. vocalizéz, 3 sg. și pl. vocalizeáză vocalizáre s. f., g.-d. art. vocalizării; pl. vocalizări VOCALIZÁRE s. impostație. VOCALIZÁ vb. I.
1. tr. A face exerciții de canto fără cuvinte, cântând numai anumite vocale.
2. refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la aceea de vocală; a deveni vocală. [Cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare].
VOCALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. [<
vocaliza].
VOCALIZÁ vb. I. intr., tr. a face vocalize. II.
refl. (despre consoane) a căpăta valoare de vocală. (< fr. vocaliser)
A VOCALIZÁ ~éz tranz. muz. 1) A cânta fără cuvinte, executa vocalize. 2) A face să se vocalizeze. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare A SE VOCALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre consoane) A deveni vocală; a căpăta valoare de vocală. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare vocalizà v.
1. a face primele exerciții de canto;
2. a cânta fără a numi notele;
3. fig. a vocaliza prin codri OD.
*vocalizéz v. intr. (d. vocală; fr. vocaliser). Muz. Fac primele exercițiĭ de muzică vocală fără să numesc notele și fără cuvinte, ci numaĭ variind vocea pe o vocală orĭ pe cîte-va silabe.
VOCALIZÁRE s. f. (< vocalizá, cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare): trecere a unui sunet de la valoarea sa de consoană la valoarea de vocală. Vocalizare dex online | sinonim
Vocalizare definitie
Intrare: vocaliza
vocaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: vocalizare
vocalizare substantiv feminin