VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.

VOCALIZÁRE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. – V. vocaliza.

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.

VOCALIZÁRE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. – V. vocaliza.

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. A face exerciții de canto pe anumite vocale, fără a numi notele sau a pronunța cuvintele; a executa vocalize. Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101. ◊ Intranz. Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. MACEDONSKI, O. I 73. (Fig.) Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. 2. Refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală. În unele limbi slave «l» s-a vocalizat.

VOCALIZÁRE, vocalizări, s. f. Acțiunea de a vocaliza. 1. Exercițiu de canto fără cuvinte. 2. (Gram.) Trecerea unui sunet de Ia valoarea de consoană la cea de vocală. «U», semiconsoană în cuvîntul «ou», devine, prin vocalizare, vocală deplină în forma articulată «oul».

vocalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocalizeáză

vocalizáre s. f., g.-d. art. vocalizắrii; pl. vocalizắri

vocalizá vb., ind. prez. 1 sg. vocalizéz, 3 sg. și pl. vocalizeáză

vocalizáre s. f., g.-d. art. vocalizării; pl. vocalizări

VOCALIZÁRE s. impostație.

VOCALIZÁ vb. I. 1. tr. A face exerciții de canto fără cuvinte, cântând numai anumite vocale. 2. refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la aceea de vocală; a deveni vocală. [Cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare].

VOCALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) vocaliza și rezultatul ei. [< vocaliza].

VOCALIZÁ vb. I. intr., tr. a face vocalize. II. refl. (despre consoane) a căpăta valoare de vocală. (< fr. vocaliser)

A VOCALIZÁ ~éz tranz. muz. 1) A cânta fără cuvinte, executa vocalize. 2) A face să se vocalizeze. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare

A SE VOCALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre consoane) A deveni vocală; a căpăta valoare de vocală. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare

vocalizà v. 1. a face primele exerciții de canto; 2. a cânta fără a numi notele; 3. fig. a vocaliza prin codri OD.

*vocalizéz v. intr. (d. vocală; fr. vocaliser). Muz. Fac primele exercițiĭ de muzică vocală fără să numesc notele și fără cuvinte, ci numaĭ variind vocea pe o vocală orĭ pe cîte-va silabe.

VOCALIZÁRE s. f. (< vocalizá, cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare): trecere a unui sunet de la valoarea sa de consoană la valoarea de vocală.