VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. A face exerciții de canto pe anumite vocale, fără a numi notele sau a pronunța cuvintele; a executa vocalize. Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101. ◊ Intranz. Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. MACEDONSKI, O. I 73. (Fig.) Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. 2. Refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală. În unele limbi slave «l» s-a vocalizat.