visterie definitie

15 definiții pentru visterie

VISTERÍE s. f. v. vistierie.
VISTIERÍE, vistierii, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Instituție care administra tezaurul țării; localul sau încăperea în care se păstra acesta. ♦ Fig. Sursă de venituri, de bogăție. 2. (Înv.) Vistiernicie. [Pr.: -ti-e-. – Var.: visteríe s. f.] – Vistier + suf. -ie.
VISTERÍE s. f. v. vistierie.
VISTIERÍE, vistierii, s. f. 1. Instituție care administra în trecut banii publici, tezaurul statului; localul sau încăperea în care se păstra tezaurul public. ♦ Fig. Sursă de venituri, de bogăție. 2. (Înv.) Vistiernicie. [Pr.: -ti-e-. – Var.: visteríe s. f.] – Vistier + suf. -ie.
VISTERÍE s. f. v. vistierie.
VISTIERÍE, vistierii, s. f. (Învechit și arhaizant; și în forma visterie) 1. Instituția care administra altădată banii publici; localul sau încăperea în care se păstra tezaurul public (v. hazna). Azi insă vine la noi trimisul visteriei, ca să adune dările. PAS, E. I 13. Acum nu mai vrea să doarmă cu frații mai mici, de cînd e calemgiu la visterie. CAMIL PETRESCU, O. I 186. Apoi aici îi visteria țării, moșule! SP. POPESCU, M. G. 65. Mare vîlvă se făcu în oraș cînd se află că s-a spart visteria împăratului. ISPIRESCU, L. 372. Toată prada... fu vărsată în visteria țării. BĂLCESCU, O. II 260. ♦ Fig. Sursă de venituri, de bogăție. Și aceste toate din spinarea noastră, Căci țăranul este visteria noastră. HASDEU, I. V. 36. 2. Demnitatea de vistiernic, slujba de vistiernic. El împăcă pe acest destoinic boier, dîndu-i vistieria. IORGA, L. II 121. – Variantă: visteríe s. f.
vistieríe (-ti-e-) s. f., art. vistiería, g.-d. art. vistieríei; pl. vistieríi, art. vistieríile
vistieríe s. f. (sil. -ti-e-), art. vistiería, g.-d. art. vistieríei; pl. vistieríi, art. vistieríile
VISTIERÍE s. (IST.) 1. tezaur, (înv.) culă, hazna, tezaurariat, cămară domnească. (În ~ se păstra averea țării.) 2. (înv.) vistier. (~ era instituția care administra tezaurul țării.)
VISTIERÍE s. v. vistiernicie.
VISTIERÍE ~i f. 1) (în evul mediu în Țara Românească și în Moldova) Instituție de administrare a finanțelor statului. 2) ist. Clădire unde se afla această instituție. 3) ist. Funcția vistierului. 4) Local unde se păstrează finanțele statului; tezaur. 5) fig. Izvor de bogăție. [G.-D. vistieriei] /vistier + suf. ~ie
vistierie f. od. tezaurul Statului: vistieria țării AL. [Slav. VISTĬERĬA, comoară (lit. vestier)].
vistieríe și visteríe f. (vsl. vistiĭariĭa, d. mgr. vesti- și vistiárion, d. lat. vestiarium, vestiar). Vechĭ. Tezauru statuluĭ. Ministeru finanțelor. Demnitatea de vistier.
vistierie s. v. VISTIERNICIE.
VISTIERIE s. (IST.) 1. tezaur, (înv.) culă, hazna, tezaurariat, cămară domnească. (În ~ se păstra averea țării.) 2. (înv.) vistier. (~ era instituția care administra tezaurul țării.)

visterie dex

Intrare: vistierie
vistierie substantiv feminin
  • silabisire: vis-ti-e-
visterie substantiv feminin