victorios definitie

13 definiții pentru victorios

VICTORIÓS, -OÁSĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător; câștigător. ♦ Care exprimă mândria succesului obținut. Aer victorios. [Pr.: -ri-os] – Din lat. victoriosus, fr. victorieux.
VICTORIÓS, -OÁSĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător; câștigător. ♦ Care exprimă mândria succesului obținut. Aer victorios. [Pr.: -ri-os] – Din lat. victoriosus, fr. victorieux.
VICTORIÓS, -OÁSĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător. (Fig.) Întreg sufletul începe să fie cuprins de același simțimînt puternic și victorios. GHEREA, ST. CR. III 261.
victoriós (-ri-os) adj. m., pl. victorióși; f. victorioásă, pl. victorioáse
victoriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. victorióși; f. sg. victorioásă, pl. victorioáse
VICTORIÓS adj., s. biruitor, câștigător, izbânditor, învingător, triumfător. (~ într-o competiție.)
VICTORIÓS, -OÁSĂ adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor. [Pron. -ri-os. / < lat. victoriosus, cf. fr. victorieux].
VICTORIÓS, -OÁSĂ adj. care a obținut o victorie; învingător. (< fr. victorieux, lat. victoriosus)
VICTORIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care a repurtat o victorie (mare); triumfător; învingător; biruitor. 2) Care vădește mândrie și satisfacție pentru o victorie; triumfător. Privire ~oasă. [Sil. -ri-os] /<lat. victoriosus, fr. victorieux
Osman-Pașa (Gaziul sau Victoriosul), m. comandantul oștirii turcești în răsboiul ruso-turc din 1877, eroul dela Plevna (1837-1900).
victorios a. 1. care a repurtat o victorie; 2. care a învins definitiv pe inamici; 3. fig. argument victorios.
*victoriós, -oásă adj. (lat. victoriosus). Biruitor, învingător, triunfător: general victorios, trupe victorioase. Adv. A înainta victorios.
VICTORIOS adj., s. biruitor, cîștigător, izbînditor, învingător, triumfător. (~ într-o competiție.)

victorios dex

Intrare: victorios
victorios adjectiv
  • silabisire: -ri-os