VICTORIÓS, -OÁSĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător; câștigător. ♦ Care exprimă mândria succesului obținut. Aer victorios. [Pr.: -ri-os] – Din lat. victoriosus, fr. victorieux.

VICTORIÓS, -OÁSĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător; câștigător. ♦ Care exprimă mândria succesului obținut. Aer victorios. [Pr.: -ri-os] – Din lat. victoriosus, fr. victorieux.

VICTORIÓS, -OÁSĂ, victorioși, -oase, adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor, triumfător. (Fig.) Întreg sufletul începe să fie cuprins de același simțimînt puternic și victorios. GHEREA, ST. CR. III 261.

victoriós (-ri-os) adj. m., pl. victorióși; f. victorioásă, pl. victorioáse

victoriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. victorióși; f. sg. victorioásă, pl. victorioáse

VICTORIÓS adj., s. biruitor, câștigător, izbânditor, învingător, triumfător. (~ într-o competiție.)

VICTORIÓS, -OÁSĂ adj. Care a obținut o victorie; învingător, biruitor. [Pron. -ri-os. / < lat. victoriosus, cf. fr. victorieux].

VICTORIÓS, -OÁSĂ adj. care a obținut o victorie; învingător. (< fr. victorieux, lat. victoriosus)

VICTORIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care a repurtat o victorie (mare); triumfător; învingător; biruitor. 2) Care vădește mândrie și satisfacție pentru o victorie; triumfător. Privire ~oasă. [Sil. -ri-os] /<lat. victoriosus, fr. victorieux

Osman-Pașa (Gaziul sau Victoriosul), m. comandantul oștirii turcești în răsboiul ruso-turc din 1877, eroul dela Plevna (1837-1900).

victorios a. 1. care a repurtat o victorie; 2. care a învins definitiv pe inamici; 3. fig. argument victorios.

*victoriós, -oásă adj. (lat. victoriosus). Biruitor, învingător, triunfător: general victorios, trupe victorioase. Adv. A înainta victorios.

VICTORIOS adj., s. biruitor, cîștigător, izbînditor, învingător, triumfător. (~ într-o competiție.)