9 definiții pentru urzicar
URZICÁR2, urzicari,
s. m. 1. Numele popular al unei păsări mici, cu pene negricioase, care își face cuibul prin bălării, mai ales prin urzici și se hrănește cu musculițe. Acolo, de-a lungul bălăriilor, era odată zăplazul vechi și înroșit de soare; sub streșinile sale late își făceau cuiburile urzicarii. PĂUN-PINCIO, V. 106. (Cu pronunțare regională) Urzicariul... e una dintre păsăruicile cele mai mici cari se află în Europa. MARIAN, O. I 431.
2. Fluture mic de culoare brun-roșiatică, cu pete mari negre, a cărui omidă de culoare neagră trăiește pe urzici (Vanessa urticae).
URZICÁR1, urzicare,
s. n. (Regional) Pînză care se pune pe fața și pe trupul mortului. În Munții Apuseni ai Transilvaniei, trupul mortului se acopere asemenea cu o pînză albă țesută în casă, care se numește urzicar. MARIAN, Î. 247.
URZICÁR2, urzicari,
s. m. (
Reg.)
1. Pasăre mică, cu pene negricioase, care trăiește mai ales prin urzici.
2. Fluture mic, roșiatic, cu pete mari, negre, a cărui omidă, de culoare neagră, trăiește pe urzici (Vanessa urticae). – Din
urzică +
suf. -ar.
URZICÁR1, urzicare,
s. n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici.
2. (
Reg.) Pânză cu care se acoperă fața și trupul mortului. – Din
urzică +
suf. -ar.
URZICÁR s. (ORNIT.; Saxicola rubetra) mărăcinar. URZICÁR s. v. bastard, copil din flori, fluture-roșu. URZICÁR ~i m. 1) Pasăre sedentară, de talie mică, cu penaj de culoare negrie, care își face cuib prin urzici. 2) Fluture mic, cu aripi brun-roșcate, cu pete negre, a cărui larvă se hrănește cu urzici. / urzică + suf. ~ar URZICAR s. (ORNIT.; Saxicola rubetra) mărăcinar. urzicar s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. FLUTURE-ROȘU. Urzicar dex online | sinonim
Urzicar definitie
Intrare: urzicar (s.m.)
urzicar 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: urzicar (s.n.)
urzicar 1 s.n. substantiv neutru