URZICÁR¹, urzicare, s. n. (Regional) Pînză care se pune pe fața și pe trupul mortului. În Munții Apuseni ai Transilvaniei, trupul mortului se acopere asemenea cu o pînză albă țesută în casă, care se numește urzicar. MARIAN, Î. 247.

URZICÁR¹, urzicare, s. n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici. 2. (Reg.) Pânză cu care se acoperă fața și trupul mortului. – Din urzică + suf. -ar.

URZICAR s. (ORNIT.; Saxicola rubetra) mărăcinar.

urzicar s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. FLUTURE-ROȘU.