Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru tun─âtor

TUN─éT├ôR, -O├üRE, tun─âtori, -oare, adj. Care tun─â, care bubuie (tare); puternic, r─âsun─âtor. ÔÇô Tuna + suf. -─âtor.
TUN─éT├ôR, -O├üRE, tun─âtori, -oare, adj. Care tun─â, care bubuie (tare); puternic, r─âsun─âtor. ÔÇô Tuna + suf. -─âtor.
TUN─éT├ôR, -O├üRE, tun─âtori, -oare, adj. Care tun─â, care bubuie (tare); puternic, r─âsun─âtor. Ca s─â dovedeasc─â vrednicia lor, r─âspundeau artistului cu voci tun─âtoare ╚Öi false. SADOVEANU, E. 126. Pene╚Ö, om de omenie, Sare-n Plevna dintr-un zbor ╚śi apuc─â-n b─ârb─â╚Ťie Tunul cel mai tun─âtor. ALECSANDRI, P. III 482. Auzii glasul aramei tun─âtoare. ALEXANDRESCU, M. 30. ÔŚŐ (Adverbial) Atunci boier Stoicea... porunci tun─âtor. GALACTION, O. I 52. Dup─â o pauz─â, tun─âtor, aproape r─âstindu-se una la alta, ├«╚Öi ├«nt├«lnir─â glasurile ├«ntr-unul singur. BASSARABESCU, V. 23.
tunătór adj. m., pl. tunătóri; f. sg. și pl. tunătoáre
tunătór adj. m., pl. tunătóri; f. sg. și pl. tunătoáre
TUNĂTÓR adj. 1. v. bubuitor. 2. v. puternic.
TUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care bubuie tare. 2) fig. Care (parcă) tună. Voce ~oare. /a tuna + suf. ~tor
tunător a. care tună și fulgeră: Jupiter Tunătorul; voce tunătoare, tare și răsunătoare.
tunător, -oáre adj. și s. Care tună: sfîntu Ilie tunătoru. Fig. Voce tunătoare, voce groasă și energică.
TUN─éTOR adj. bubuitor, detun─âtor. (Explozie ~.)

Tun─âtor dex online | sinonim

Tun─âtor definitie

Intrare: tun─âtor
tun─âtor adjectiv