trunchiat definitie

2 intrări

19 definiții pentru trunchiat

TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.
TRUNCHIÁT, -Ă, trunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Tăiat, fragmentat, mutilat, retezat. [Pr.: -chi-at] – V. trunchia.
TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.
TRUNCHIÁT, -Ă, trunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Tăiat, fragmentat, mutilat, retezat. [Pr.: -chi-at] – V. trunchia.
TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. 1. A ciunti, a reteza, a mutila. Adormi de somnul veciniciei, supt o îngustă lespede... trunchiat azi în două bucăți. ODOBESCU, S. I 428. 2. Fig. (Cu privire la texte, discursuri etc.) A fragmenta, a tăia (suprimînd un pasaj, o parte). Aceeași regulă ți se impune cînd silaba în urma căreia a venit cezura este trunchiată. MACEDONSKI, O. IV 42. Acea scenă nu poate fi trunchiată fără pagubă. CARAGIALE, O. III 256. ◊ Refl. pas. Orice suprimare a vreuneia din părțile aparatului acestuia exterior ar fi păgubitoare, fiindcă fiecare parte e un organ necesar pentru comunicarea intențiunii și prin suprimarea aceea s-ar trunchia înțelesul. CARAGIALE, N. F. 25. – Pronunțat: -chi-a.
TRUNCHIÁT, -Ă, trunchiați, -te, adj. Tăiat, fragmentat, ciuntit, mutilat. Pe car era așezată o piramidă trunchiată. CAMIL PETRESCU, O. II 510. Par gata să se desprindă tot felul de vedenii fantastice: balauri încolăciți pe stînci năruite, trupuri trunchiate, brațe întinse în întuneric. VLAHUȚĂ, R. P. 77. (Cu pronunțare regională) Stanuri negre și trunchiete despicau pe ici pe colo negurile. EMINESCU, N. 49. – Pronunțat: -chi-at.
trunchiá (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 trunchiáză, 1 pl. trunchiém (-chi-em); conj. prez. 3 să trunchiéze; ger. trunchiínd (-chi-ind); part. trunchiát
trunchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. trunchiéz, 3 sg. și pl. trunchiáză, 1 pl. trunchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. trunchiéze; ger. trunchiínd (sil. -chi-ind); part. trunchiát
TRUNCHIÁ vb. v. reteza.
TRUNCHIÁT adj. v. retezat.
TRUNCHIÁ vb. I. tr. A ciunti, a mutila; a reteza. ♦ (Fig.) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă literară. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < trunchi, cf. fr. tronquer].
TRUNCHIÁ vb. tr. a ciunti, a mutila; a reteza. ◊ (spec.) a suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă (literară). (după fr. tronquer)
A TRUNCHIÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, ființe) A lipsi de o parte integrantă. 2) fig. (texte, lucrări) A reduce, știrbind simțitor conținutul. [Sil. -chi-a] /Din trunchi
trunchià v. 1. a tăia o parte din ceva: a trunchia o statuă; 2. fig. a elimina ceva esențial: a trunchia un pasaj dintr’o carte.
trunchiat a. 1. din care s’a tăiat partea superioară, partea principală: con trunchiat; 2. fig. incomplet în urma suprimării: discurs trunchiat.
truncheát, -ă adj. (d. trunchĭ după fr. tronqué). Rătezat (tăĭat orĭ frînt): coloană truncheată, con truncheat. Fig. Mutilat, cĭocîrtit, prescurtat și urîțit: discurs truncheat. – În vest -chĭat. V. trunchez.
trunchéz, a -cheá v. tr. (d. trunchĭ după fr. tronquer, d. lat. truncare). Rătez (taĭ orĭ frîng): a trunchea o státuă. Fig. Prescurtez urîțind: a trunchea o poemă. – În vest -chĭat, ca și deochĭat, deșuchĭat, întortochĭat, urechĭat.
TRUNCHIA vb. a ciunti, a reteza, a tăia. (A ~ crengile unui copac.)
TRUNCHIAT adj. ciuntit, retezat, tăiat. (Cu urechile ~.)

trunchiat dex

Intrare: trunchiat
trunchiat adjectiv
Intrare: trunchia
trunchia verb grupa I conjugarea a II-a