Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru trunchiat

TRUNCHI├ü, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a t─âia. [Pr.: -chi-a] ÔÇô Din trunchi.
TRUNCHI├üT, -─é, trunchia╚Ťi, -te, adj. (Adesea fig.) T─âiat, fragmentat, mutilat, retezat. [Pr.: -chi-at] ÔÇô V. trunchia.
TRUNCHI├ü, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a t─âia. [Pr.: -chi-a] ÔÇô Din trunchi.
TRUNCHI├üT, -─é, trunchia╚Ťi, -te, adj. (Adesea fig.) T─âiat, fragmentat, mutilat, retezat. [Pr.: -chi-at] ÔÇô V. trunchia.
TRUNCHI├ü, trunchiez, vb. I. Tranz. 1. A ciunti, a reteza, a mutila. Adormi de somnul veciniciei, supt o ├«ngust─â lespede... trunchiat azi ├«n dou─â buc─â╚Ťi. ODOBESCU, S. I 428. 2. Fig. (Cu privire la texte, discursuri etc.) A fragmenta, a t─âia (suprim├«nd un pasaj, o parte). Aceea╚Öi regul─â ╚Ťi se impune c├«nd silaba ├«n urma c─âreia a venit cezura este trunchiat─â. MACEDONSKI, O. IV 42. Acea scen─â nu poate fi trunchiat─â f─âr─â pagub─â. CARAGIALE, O. III 256. ÔŚŐ Refl. pas. Orice suprimare a vreuneia din p─âr╚Ťile aparatului acestuia exterior ar fi p─âgubitoare, fiindc─â fiecare parte e un organ necesar pentru comunicarea inten╚Ťiunii ╚Öi prin suprimarea aceea s-ar trunchia ├«n╚Ťelesul. CARAGIALE, N. F. 25. ÔÇô Pronun╚Ťat: -chi-a.
TRUNCHI├üT, -─é, trunchia╚Ťi, -te, adj. T─âiat, fragmentat, ciuntit, mutilat. Pe car era a╚Öezat─â o piramid─â trunchiat─â. CAMIL PETRESCU, O. II 510. Par gata s─â se desprind─â tot felul de vedenii fantastice: balauri ├«ncol─âci╚Ťi pe st├«nci n─âruite, trupuri trunchiate, bra╚Ťe ├«ntinse ├«n ├«ntuneric. VLAHU╚Ü─é, R. P. 77. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Stanuri negre ╚Öi trunchiete despicau pe ici pe colo negurile. EMINESCU, N. 49. ÔÇô Pronun╚Ťat: -chi-at.
trunchi├í (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 trunchi├íz─â, 1 pl. trunchi├ęm (-chi-em); conj. prez. 3 s─â trunchi├ęze; ger. trunchi├şnd (-chi-ind); part. trunchi├ít
trunchi├í vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. trunchi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. trunchi├íz─â, 1 pl. trunchi├ęm (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. trunchi├ęze; ger. trunchi├şnd (sil. -chi-ind); part. trunchi├ít
TRUNCHIÁ vb. v. reteza.
TRUNCHIÁT adj. v. retezat.
TRUNCHI├ü vb. I. tr. A ciunti, a mutila; a reteza. ÔÖŽ (Fig.) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o oper─â literar─â. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < trunchi, cf. fr. tronquer].
TRUNCHI├ü vb. tr. a ciunti, a mutila; a reteza. ÔŚŐ (spec.) a suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o oper─â (literar─â). (dup─â fr. tronquer)
A TRUNCHI├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte, fiin╚Ťe) A lipsi de o parte integrant─â. 2) fig. (texte, lucr─âri) A reduce, ╚Ötirbind sim╚Ťitor con╚Ťinutul. [Sil. -chi-a] /Din trunchi
trunchi├á v. 1. a t─âia o parte din ceva: a trunchia o statu─â; 2. fig. a elimina ceva esen╚Ťial: a trunchia un pasaj dintrÔÇÖo carte.
trunchiat a. 1. din care sÔÇÖa t─âiat partea superioar─â, partea principal─â: con trunchiat; 2. fig. incomplet ├«n urma suprim─ârii: discurs trunchiat.
trunche├ít, -─â adj. (d. trunch─ş dup─â fr. tronqu├ę). R─âtezat (t─â─şat or─ş fr├«nt): coloan─â truncheat─â, con truncheat. Fig. Mutilat, c─şoc├«rtit, prescurtat ╚Öi ur├«╚Ťit: discurs truncheat. ÔÇô ├Än vest -ch─şat. V. trunchez.
trunch├ęz, a -che├í v. tr. (d. trunch─ş dup─â fr. tronquer, d. lat. truncare). R─âtez (ta─ş or─ş fr├«ng): a trunchea o st├ítu─â. Fig. Prescurtez ur├«╚Ťind: a trunchea o poem─â. ÔÇô ├Än vest -ch─şat, ca ╚Öi deoch─şat, de╚Öuch─şat, ├«ntortoch─şat, urech─şat.
TRUNCHIA vb. a ciunti, a reteza, a t─âia. (A ~ crengile unui copac.)
TRUNCHIAT adj. ciuntit, retezat, t─âiat. (Cu urechile ~.)

Trunchiat dex online | sinonim

Trunchiat definitie

Intrare: trunchiat
trunchiat adjectiv
Intrare: trunchia
trunchia verb grupa I conjugarea a II-a