Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru trofeu

TROF├ëU, trofee, s. n. 1. (├Än Antichitate) Armura unui du╚Öman ├«nvins, a╚Öezat─â de obicei pe un trunchi de copac, ├«n semn de victorie; p. ext. monument ridicat ├«n amintirea unei victorii sau ├«n cinstea unui erou, pe care se a╚Öezau de obicei armele ├«nvinsului. 2. Prad─â de r─âzboi luat─â de la un inamic. 3. Parte a unui animal v├ónat p─âstrat─â pentru valoarea sau frumuse╚Ťea ei. 4. Cup─â, obiect ornamental oferit ├«nving─âtorului ├«ntr-o ├«ntrecere sportiv─â. ÔÇô Din fr. troph├ęe.
TROF├ëU, trofee, s. n. 1. (├Än antichitate) Armura unui du╚Öman ├«nvins, a╚Öezat─â de obicei pe un trunchi de copac, ├«n semn de victorie; p. ext. monument ridicat ├«n amintirea unei victorii sau ├«n cinstea unui erou, pe care se a╚Öezau de obicei armele ├«nvinsului. 2. Prad─â de r─âzboi luat─â de la un inamic. 3. Parte a unui animal v├ónat p─âstrat─â pentru valoarea sau frumuse╚Ťea ei. 4. Cup─â, obiect ornamental oferit ├«nving─âtorului ├«ntr-o ├«ntrecere sportiv─â. ÔÇô Din fr. troph├ęe.
TROF├ëU, trofee, s. n. 1. Prad─â de r─âzboi. Consulii ╚Öi generalii romani, ├«nc─ârca╚Ťi de trofee ╚Öi osteni╚Ťi de victorii, se retr─âgeau la coarnele plugului. C. PETRESCU, R. DR. 39. Apoi ia cu sine cele 14 tunuri cucerite... ╚Öi pe care le socotea cu tot dreptul ca un net─âg─âduit trofeu personal ╚Öi se retrage ├«n lini╚Öte peste Nistru. HASDEU, I. V. 191. Ghirai au trecut Nistrul ├«not pe calul s─âu, Lu├«nd pe Dan r─ânitul ca prad─â ╚Öi trofeu. ALECSANDRI, O. 218. 2. (├Än antichitate) Armura unui du╚Öman ├«nvins, a╚Öezat─â pe un trunchi de copac, ├«n semn de victorie; p. ext. monument ridicat ├«n amintirea unei victorii sau ├«n cinstea unui erou ╚Öi pe care se a╚Öezau armele ├«nvinsului. Prive╚Öte-aceste arme ce-n lupt─â schinteiar─â: Fac parte din trofeul ce-mi fu n─âl╚Ťat de ╚Ťar─â. MACEDONSKI, O. I 168. La capul lui zice c─â s-ar fi aflat ┬źun trofeu, ca un candelabru... de care era aninat─â arm─âtura mortului┬╗. ODOBESCU, S. II 186. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) trofeuri (HASDEU, I. V. 175).
trof├ęu s. n., art. trof├ęul; pl. trof├ęe
trof├ęu s. n., art. trof├ęul; pl. trof├ęe
TROFÉU s. v. cupă.
TROF├ëU s.n. 1. Armura unui du╚Öman ├«nvins a╚Öezat─â pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; (p. ext.) monument de piatr─â sau de marmur─â purt├ónd armele unui du╚Öman ├«nvins ╚Öi ridicat pentru a comemora o victorie. ÔÖŽ Sculptur─â sau pictur─â ├«nf─â╚Ťi╚Ö├ónd un asemenea monument. 2. Prad─â de r─âzboi luat─â de la inamic. ÔÖŽ Victorie, biruin╚Ť─â. ÔÖŽ Ofranda adus─â unei divinit─â╚Ťi, provenind din prada de r─âzboi. 3. Coarnele unui cerb v├ónat. [Pron. -feu, pl. -ee, -euri. / < fr. troph├ęe, cf. it. trofeo < lat. tropaeum, gr. tropaion].
TROF├ëU s. n. 1. armura unui du╚Öman ├«nvins a╚Öezat─â pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatr─â sau de marmur─â purt├ónd armele unui du╚Öman ├«nvins, pentru a comemora o victorie. 2. prad─â de r─âzboi luat─â de la inamic. ÔŚŐ victorie, biruin╚Ť─â. ÔŚŐ ofrand─â adus─â unei divinit─â╚Ťi din prada de r─âzboi. 3. produs v├ón─âtoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de v├ónat (coarne de cerb, col╚Ťi de mistre╚Ť etc.). 4. cup─â, obiect ornamental oferit ├«nving─âtorului ├«ntr-o ├«ntrecere sportiv─â. (< fr. troph├ęe)
TROF├ëU ~e n. 1) (├«n antichitate) Echipament al unui du╚Öman ├«nvins, expus pe un trunchi de copac ├«n semn de victorie. 2) Monument comemorativ al unei victorii pe care sunt expuse armele celor ├«nvin╚Öi. 3) Prad─â de r─âzboi, luat─â de la du╚Öman; captur─â. ÔŚŐ ~e de v├ón─âtoare blana, col╚Ťii sau coarnele unui animal v├ónat, p─âstrate ca obiecte decorative. /<fr. troph├ęe
trofeu n. 1. despuierea inimicului ├«nvins ╚Öi ucis; 2. colec╚Ťiune de arrne ridicate ╚Öi a╚Öezate cu art─â spre a conserva amintirea unei biruin╚Ťe; 3. orice monument comemorativ al unei victorii; 4. ornament ce reprezint─â atribu╚Ťiunile unei arte, ╚Ötiin╚Ťe; 5. fig. victorie, izb├ónd─â.
*trof├ę┼ş n., pl. e─şe ╚Öi ee (fr. troph├ęe, mlat. trophaeum, cl. tropaeum, d. vgr. tr├│paion ╚Öi tropa├«on, derivat d. tr├ępo, ├«ntorc, pun pe fug─â. V. tropic). Spoliile (arme, ha─şne, steagur─ş) unu─ş du╚Öman ├«nvins: trofe─şele victorii─ş. Monument compus din spoli─ş at├«rnate de un st├«lp or─ş de un zid. Fig. Semn, amintire glorioas─â: a te m├«ndri cu trofe─şele.
TROFEU s. cupă. (A cîștigat ~ pus în joc.)
trofeu, trofee s. n. (intl.) condamnare penal─â.

Trofeu dex online | sinonim

Trofeu definitie

Intrare: trofeu (pl. -ee)
trofeu pl. -ee substantiv neutru
Intrare: trofeu (pl. -euri)
trofeu pl. -euri
Intrare: trofeu
trofeu