*troféŭ n., pl. eĭe și ee (fr. trophée, mlat. trophaeum, cl. tropaeum, d. vgr. trópaion și tropaîon, derivat d. trépo, întorc, pun pe fugă. V. tropic). Spoliile (arme, haĭne, steagurĭ) unuĭ dușman învins: trofeĭele victoriiĭ. Monument compus din spoliĭ atîrnate de un stîlp orĭ de un zid. Fig. Semn, amintire glorioasă: a te mîndri cu trofeĭele.