Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru trivial

TRIVI├üL, -─é, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] ÔÇô Din fr. trivial, lat. trivialis.
TRIVI├üL, -─é, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] ÔÇô Din fr. trivial, lat. trivialis.
TRIVI├üL, -─é, triviali, -e, adj. 1. De prost gust, vulgar, ordinar. C─âl─âtorul pleac─â deprimat, chemat prea repede din visul s─âu la o realitate trivial─â. RALEA, O. 86. Scrisorile sale... au ceva trivial; gluma lui e greoaie. Gesticuleaz─â, c├«nt─â, love╚Öte oamenii peste p├«ntece. GHEREA, ST. CR. I 15. Pentru aceasta... s-ar cere o ╚Ötiin╚Ť─â... un fel de, dac─â pot ├«ntrebuin╚Ťa acest cuv├«nt trivial, un fel de economie a sensibilit─â╚Ťii. CARAGIALE, T. II 200. 2. Obscen, indecent, scabros. Auzise de at├«tea ori... glume nes─ârate, triviale. CAMILAR, N. I. 155. ÔŚŐ (Adverbial) Vorbele prietenului p├«ng─âreau brutal, coborau trivial pe p─âm├«nt ceea ce era pur ╚Öi inalterat ├«n toat─â suferin╚Ťa lui ╚Öi a Lumini╚Ťei. C. PETRESCU, ├Ä. II 102.
triviál (-vi-al) adj. m., pl. triviáli; f. triviálă, pl. triviále
triviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. triviáli; f. sg. triviálă, pl. triviále
TRIVIÁL adj. v. obscen.
TRIVI├üL, -─é adj. 1. (Liv.) Comun, de r├ónd, obi╚Önuit; evident. 2. Care are un caracter necuviincios; obscen, ordinar, vulgar, scabros. [Pron. -vi-al. / cf. fr. trivial, lat. trivialis < trivium ÔÇô r─âsp├óntie].
TRIVIÁL, -Ă adj. 1. comun, de rând, obișnuit; evident. 2. obscen, ordinar, indecent, vulgar, scabros. (< fr. trivial, lat. trivialis)
TRIVIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; comun; obișnuit; banal; vulgar; plat. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de pudoare; foarte vulgar. Anecdotă ~ă. [Sil. -vi-al] /<fr. trivial
trivial a. 1. foarte comun, prea cunoscut: adev─âruri triviale; 2. josnic, ordinar: expresiuni triviale. ÔĽĹ n. ceea ce este trivial: a evita trivialul.
*trivi├íl, -─â adj. (lat. trivialis, d. trivium, r─âsp├«ntie de tre─ş drumur─ş, d. tres, tre─ş ╚Öi via, drum. V. de-viez). Comun, ordinar, nedemn de salon: stil, cuv├«nt trivial. Adv. A te exprima trivial.
TRIVIAL adj. de╚Ö─ân╚Ťat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neru╚Öinat, obscen, pornografic, scabros, sc├«rbos, vulgar, (livr.) licen╚Ťios, (├«nv. ╚Öi pop.) sc├«rnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) de╚Öucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, ├«mb─âlat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glum─â, o atitudine ~.)

Trivial dex online | sinonim

Trivial definitie

Intrare: trivial
trivial adjectiv
  • silabisire: -vi-al