TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. 1. De prost gust, vulgar, ordinar. Călătorul pleacă deprimat, chemat prea repede din visul său la o realitate trivială. RALEA, O. 86. Scrisorile sale... au ceva trivial; gluma lui e greoaie. Gesticulează, cîntă, lovește oamenii peste pîntece. GHEREA, ST. CR. I 15. Pentru aceasta... s-ar cere o știință... un fel de, dacă pot întrebuința acest cuvînt trivial, un fel de economie a sensibilității. CARAGIALE, T. II 200. 2. Obscen, indecent, scabros. Auzise de atîtea ori... glume nesărate, triviale. CAMILAR, N. I. 155. ◊ (Adverbial) Vorbele prietenului pîngăreau brutal, coborau trivial pe pămînt ceea ce era pur și inalterat în toată suferința lui și a Luminiței. C. PETRESCU, Î. II 102.