trifoiște definitie

2 intrări

13 definiții pentru trifoiște

TRIFOÍȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, folosită în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifóiște] – Trifoi + suf. -iște.
TRIFÓIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifoíște] – Trifoi + suf. -iște.
TRIFÓIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. Cirezi blajine pasc trifoiști lîngă ape. STANCU, C. 99. 2. Plantă erbacee cu flori albe-trandafirii, cu frunze compuse din trei foliole, întrebuințate în medicină ca tonice, febrifuge și antiscorbutice (Menyanthes trifoliata); trifoi-de-lac.
!trifoíște s. f., g.-d. art. trifoíștii; pl. trifoíști
trifóiște s. f., g.-d. art. trifóiștii; pl. trifóiști
TRIFOÍȘTE s. (BOT.; Menyanthes trifoliata) (reg.) plămânare, trei-frați, trifoi-amar, trifoi-de-baltă, trifoi-de-lac.
TRIFOÍȘTE s. v. ghizdei, ghizdei mare, sovârf.
TRIFÓIȘTE ~i f. 1) Teren semănat cu trifoi; loc unde crește trifoi. 2) Plantă erbacee asemănătoare la frunză cu trifoiul, cu flori albe-trandafirii, dispuse în inflorescențe alungite, folosită în medicină datorită conținutului de substanțe tonice, antiscorbutice și febrifuge. [G.-D. trifoiștii] /trifoi + suf. ~iște
trifoiște f. 1. câmp semănat cu trifoiu; 2. trifoiu de baltă ale cărui frunze sunt întrebuințate în medicină ca tonic și febrifug (Menyanthes trifoliata).
trifóiște f. (d. trifoĭ). Semănătură de trifoĭ. O plantă tonică, febrifugă și antiscorbutică din familia gențianeĭ (menyanthes trifoliata).
trifoiște s. v. GHIZDEI. GHIZDEI MARE. SOVÎRF.[1]
TRIFOIȘTE s. (BOT.; Menyanthes trifoliata) (reg.) plămînare, trei-frați, trifoi-amar, trifoi-de-baltă, trifoi-de-lac.[1]
MENYANTHES L., TRIFOIȘTE, fam. Gentianaceae. Gen cu o singură specie: Menyanthes trifoliata L. Gen originar din America de N, Asia Continentală, Europa, plantă erbacee, perenă, 25-30 cm înălțime, glabră, cu rizom gros. înflorește primăvara. Flori (caliciul cu 5 diviziuni, corolă infundibuliformă cu 5 diviziuni lanceolate, în interior lung-barbată, ovarul cu un singur stil, stigmat cu 2 lobi, 5 stamine) palid-rozee, în racem. Frunze trifoliate (cu foliole obovate), alterne, lung-pețiolate. Fruct, capsulă.

trifoiște dex

Intrare: trifoiște
trifoiște substantiv feminin
Intrare: trifoiște
trifoiște