Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru tribun

TRIB├ÜN, tribuni, s. m. Magistrat roman ├«ns─ârcinat cu func╚Ťii militare ╚Öi civile. ÔŚŐ Tribun militar = comandant al deta╚Öamentului de cavalerie ╚Öi infanterie din armata roman─â. ÔÖŽ Orator popular; spec. comandant de legiune ├«n Revolu╚Ťia rom├ónilor ardeleni de la 1848. ÔÇô Din lat. tribunus.
TRIB├ÜN, tribuni, s. m. Magistrat roman ├«ns─ârcinat cu func╚Ťii militare ╚Öi civile. ÔŚŐ Tribun militar = magistrat din Roma antic─â ce ├«ndeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unit─â╚Ťi militare. ÔÖŽ Epitet dat unei persoane care lupt─â pentru cauza, drepturile poporului; spec. comandant de legiune ├«n revolu╚Ťia rom├ónilor ardeleni de la 1848. ÔÇô Din lat. tribunus.
TRIB├ÜN, tribuni, s. m. (├Än republica roman─â) Magistrat ├«ns─ârcinat cu ap─ârarea intereselor plebei. ÔŚŐ Tribun militar = ofi╚Ťer superior ├«n armata roman─â; comandant de cohort─â. ÔÖŽ Fig. Persoan─â care lupt─â pentru o cauz─â (de obicei politic─â).
tribun s. m., pl. trib├║ni
trib├║n s. m., pl. trib├║ni
TRIB├ÜN s.m. (Ist.) Fiecare dintre magistra╚Ťii ale╚Öi anual ├«n vechea Rom─â pentru a ap─âra interesele plebei. ÔÖŽ Tribun militar = ofi╚Ťer superior care comanda o cohort─â roman─â. ÔÖŽ Membru al tribunatului, ├«n Fran╚Ťa. ÔÖŽ (Fig.) Persoan─â care lupt─â pentru o cauz─â (de obicei politic─â). ÔÖŽ Orator care ├«nfl─âc─âreaz─â masele prin cuv├ónt─ârile sale ├«nsufle╚Ťite. [< lat. tribunus, cf. fr. tribun, it. tribuno].
TRIB├ÜN s. m. 1. fiecare dintre magistra╚Ťii ale╚Öi anual ├«n Roma antic─â pentru a ap─âra interesele plebei. ÔÖŽ ~ militar = ofi╚Ťer superior care comanda o cohort─â roman─â. 2. membru al tribunalului, ├«n Fran╚Ťa. 3. (fig.) persoan─â care lupt─â pentru o cauz─â (politic─â). ÔŚŐ orator care ├«nfl─âc─âreaz─â masele. (< lat. tribunus)
TRIBÚN ~i m. 1) (în Roma antică) Magistrat ales să apere drepturile și interesele plebei. 2) fig. Persoană dotată cu talent oratoric și publicistic, care luptă pentru interesele poporului. /<lat. tribunus
tribun m. 1. tribuni ai poporului, magistra╚Ťi ├«n Roma antic─â, institui╚Ťi la 493 a. Cr. spre a ap─âra poporul ├«n contra patricienilor; 2. tribuni militari, magistra╚Ťi romani av├ónd acelea╚Öi atribu╚Ťiuni ca ╚Öi consulii ╚Öi cari puteau fi ale╚Öi dintre plebei (444-336 a. Cr.); 3. fig. orator care se erige ├«n ap─âr─âtor al drepturilor poporului; 4. ambi╚Ťios care caut─â a excita poporul, f─â╚Ť─ârnicindu-i zel pentru binele public.
*trib├║n m. (lat. tribunus, d. tribus, trib). Tribun al poporulu─ş, un magistrat care, ├«n vechea Rom─â, ap─âra interesele poporulu─ş f─âc├«nd g─âl─âgie ├«n senat, ├«ncurc├«nd mersu republici─ş ╚Öi gr─âbind venirea imperiulu─ş: tribuni─ş poporulu─ş, do─ş la ├«nceput, fur─â ├«nfiin╚Ťa╚Ť─ş la 493 ├«n ainte de Hristos dup─â retragerea pe muntele sacru. Fig. Orator popular, demagog eloc┼şent. Tribun─ş militar─ş cu putere consular─â, ni╚Öte magistra╚Ť─ş ale╚Ö─ş dintre nobil─ş ╚Öi plebe─ş (4, 6 apo─ş 8) ╚Öi care a┼ş guvernat la Roma de la 444-366 ├«n ainte de Hristos. Tribun─ş militar─ş, un fel de colonel─ş (c├«te ╚Öase de legiune) care, c├«te do─ş, comanda┼ş legiunea c├«te do┼ş─â lun─ş.

Tribun dex online | sinonim

Tribun definitie

Intrare: tribun
tribun substantiv masculin