TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar.

TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar.

TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tînăr, voinic, folosit mai ales la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrîn și sfătos, ținea strîns din hățuri pe cei doi telegari neastîmpărați. REBREANU, R. I 69. Telegarul voinicului era un zmeu de cal. ISPIRESCU, L. 19. Am cumpărat ieri niște telegari ungurești care n-au păreche în Iași. ALECSANDRI, T. 1229. ◊ Fig. Credeam că am legat de mult la gard telegarii închipuirii tinerești. GALACTION, O. I 181.

telegár s. m., pl. telegári

telegár s. m., pl. telegári

TELEGÁR ~i m. Cal de trăsură, tânăr și voinic. /teleagă + suf. ~ar

telegar m. cal de teleagă, cal sprinten: telegari cu coame mari POP.

telegár m. (d. teleagă). D. rom. vine ngr. tiligári). Cal prețios de trăsură. V. bidiviŭ.

Teleg/a, -ar, -hie, -uț v. Teleagă 2 – 5.