TELEGÁR, telegari, s. m. Cal tînăr, voinic, folosit mai ales la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrîn și sfătos, ținea strîns din hățuri pe cei doi telegari neastîmpărați. REBREANU, R. I 69. Telegarul voinicului era un zmeu de cal. ISPIRESCU, L. 19. Am cumpărat ieri niște telegari ungurești care n-au păreche în Iași. ALECSANDRI, T. 1229. ◊ Fig. Credeam că am legat de mult la gard telegarii închipuirii tinerești. GALACTION, O. I 181.