tâlhărea definitie

2 intrări

23 definiții pentru tâlhărea

TÂLHĂREÁ, tâlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea.
TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.
TÂLHĂREÁ, tâlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea.
TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.
TÎLHĂREÁ, tîlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice pe din afară, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui.
TÎLHĂRÍ, tîlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de tîlhar; a jefui, a prăda, a fura. Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tilhărea. ISPIRESCU, L. 144.
tâlhăreá s. f., art. tâlhăreáua, g.-d. art. tâlhărélei; pl. tâlhăréle, art. tâlhărélele
tâlhărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 să tâlhăreáscă
tâlhăreá s. f., art. tâlhăreáua, g.-d. art. tâlhărélei; pl. tâlhăréle
tâlhărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlhăreáscă
SALATĂ-CÂINOÁSĂ s. v. tâlhărea.
TÂLHĂREÁ s. (BOT.) 1. (Lactuca sagittata) (reg.) crestățea, susai. 2. (Mycelis muralis) (reg.) crestanie, crestățea, făgețea, floarea-hoțului, foaia-făgetului, foaia-tâlharului, salată-câinoasă, susai-de-munte, susai-de-pădure, susai-pădureț, susai-sălbatic.
TÂLHĂREÁ s. v. crestățea, salata-iepurelui, susai, susai-de-pădure, susai-pădureț.
TÂLHĂRÍ vb. v. jefui, prăda.
A TÂLHĂRÍ ~ésc intranz. pop. A fi tâlhar. /Din tâlhar
tâlhăreà f. Bot. Tr. crestățea.
tâlhărì v. a jefui și ucide.
crestățeá f., pl. ele (d. crestat 2, pin aluz. la frunze). Un fel de lăptucă (lactuca sagittata), numită și susaĭ de pădure și (Trans.) tîlhărea.
tîlhăreá f., pl. ele (dim. fem. d. tîlhar fiind-că crește la umbră orĭ la desiș). Trans. Crestățea.
2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-.
tîlhărea s. v. CRESTĂȚEA. SALATA-IEPURELUI. SUSAI. SUSAI-DE-PĂDURE. SUSAI-PĂDUREȚ.
TÎLHĂREA s. (BOT.) 1. (Lactuca sagittata) (reg.) crestățea, susai. 2. (Mycelis muralis) (reg.) crestanie, crestățea, făgețea, floarea-hoțului, foaia-făgetului, foaia-tîlharului, salată-cîinoasă, susai-de-munte, susai-de-pădure, susai-pădureț, susai-sălbatic.
tîlhări vb. v. JEFUI. PRĂDA.

tâlhărea dex

Intrare: tâlhărea
tâlhărea substantiv feminin
Intrare: tâlhări
tâlhări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a