Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru strugure

STRÚGUR s. m. v. strugure.
STR├ÜGURE, struguri, s. m. Fructul vi╚Ťei-de-vie, ├«n form─â de ciorchine; poam─â. ÔÖŽ Compus: strugurii-ursului = plant─â t├ór├ótoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate ├«n form─â de ciorchine la v├órful ramurilor, ╚Öi cu fructul o bac─â mic─â, ro╚Öie, comestibil─â (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) str├║gur s. m.] ÔÇô Et. nec.
STRÚGUR s. m. v. strugure.
STR├ÜGURE, struguri, s. m. Fructul vi╚Ťei de vie, ├«n form─â de ciorchine; poam─â. ÔÖŽ Compus: strugurii-ursului = plant─â t├ór├ótoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate ├«n form─â de ciorchine la v├órful ramurilor, ╚Öi cu fructul o bac─â mic─â, ro╚Öie, comestibil─â (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) str├║gur s. m.] ÔÇô Et. nec.
STRÚGUR s. m. v. strugure.
STR├ÜGURE, struguri, s. m. Fructul vi╚Ťei de vie (├«n form─â de ciorchine); (Mold.) poam─â. Coardele retezate musteau mai departe s├«ngele dulce al strugurilor. DUMITRIU, N. 250. Struguri de chihlimbar lic─âreau ╚Öi se ascundeau iar─â╚Öi. ANGHEL, PR. 57. Vulpea c├«nd n-ajunge la struguri zice c─â s├«nt acri, se spune despre cel care, neput├«nd dob├«ndi un lucru, se preface c─â nu-l dore╚Öte. ÔŚŐ (Glume╚Ť) Mi-a dat g├«nsacul cea mai fin─â pan─â ╚Öi-un strugure de boz. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 12. ÔŚŐ Fig. Clopotarii de asemenea n─âboiser─â la una din firidele turnului, sco╚Ť├«nd c─âtre valea Nem╚Ťi╚Öorului un strugure de capete. SADOVEANU, F. J. 17. ÔÇô Variant─â: str├║gur (HODO╚ś, P. P. 55, SEVASTOS, N. 162, JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 12) s. m.
!m├│lia-str├║gurilor (fluture) (-li-a-) s. f. art., g.-d. art. m├│liei-str├║gurilor (-li-ei-)
str├║gure s. m., art. str├║gurele; pl. str├║guri
!str├║gurii-├║rsului (plant─â) s. m. art.
m├│lia-str├║gurilor s. f.
str├║gure s. m., art. str├║gurele; pl. str├║guri
str├║gurii-├║rsului s. m.
STRÚGURE s. (BOT.) 1. ciorchine, (prin Ban.) scălan. (A mâncat un ~ cam acrișor.) 2. (Mold. și Bucov.) poamă, (înv.) auă. (Vin din ~.) 3. strugurii-ursului (Arctostaphylos uvaursi) = (reg.) sărbezele (pl.); struguri-negri (Ribes nigrum) = (reg.) smorodin, coacăz negru.
STRUGURI-SPIN├ô╚śI s. pl. v. agri╚Ö.
str├║gure (-ri), s. m. ÔÇô 1. Ciorchine. ÔÇô 2. Fructul vi╚Ťei de vie. ÔÇô Var. strugar, Basar. strug. Origine incert─â. Pare cuv├«nt identic cu strug ÔÇ×ra╚ÖpelÔÇŁ, cf. strung, strunji; evolu╚Ťia semantic─â de la struji la strugure ar fi, ├«ntr-un astfel de caz, ca cea a sp. raspar la raspa ÔÇ×ciorchineÔÇŁ (Cihac, II, 376), cf. fr. grapper ÔÇ×a prindeÔÇŁ ╚Öi grappe ÔÇ×inflorescen╚Ť─âÔÇŁ, sp. gancho ╚Öi gancha. Din pl. struguri s-ar fi format sing. analogic actual. Probabilitatea unei der. din lat. *trugus, de la gr. ¤ä¤ü¤Ź╬│╬┐¤é, ¤ä¤ü¤ů╬│╬« ÔÇ×fruct; folosÔÇŁ (Tiktin) pare destul de redus─â. Celelalte explica╚Ťii nu par mai bune. Din lat. surc┼şlus (Cre╚Ťu 371), nu se explic─â fonetic ╚Öi semantic. De la un lat. *strib┼şlus sau strub┼şlus, de la o r─âd─âcin─â *streb- ÔÇ×(r─â)sucitÔÇŁ (Densusianu, GS, V, 174) pare ├«ndoielnic─â. Din lat. *uv┼şla (Pu╚Öcariu, Dacor., VI, 13; REW 9105) nu pare posibil─â fonetic. De la gepidicul *thrubilo sau *struwilo, care ar corespunde germ. Tr├Ąublein (Diculescu, ZRPh., XLI, 424; Diculescu 178; Gamillscheg, Rom., Germ., 266) este inacceptabil─â fonetic ╚Öi istoric. Originea lat. a cuv├«ntului fusese propus─â de Pu╚Öcariu, Dacor., VI, 310 ╚Öi de Rosetti, II, 82. Der. strugura╚Ö, s. m. (ru╚Öuli╚Ť─â, Hieracium aurantiacum; coac─âz─â); strugurel, s. m. (plant─â, Saxifraga adscendens; coac─âz─â). ÔÇô Cf. struji, strung.
STRÚGUR ~i m. v. STRUGURE. /Cuv. autoht.
STR├ÜGURE ~i m. 1) (mai ales la vi╚Ťa de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescen╚Ť─â; ciorchine. 2) la pl. Fructe ale vi╚Ťei de vie; poam─â. ÔŚŐ ~ele-ursului arbore sau arbust cu tulpina t├ór├ótoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse ├«n ciorchine ╚Öi cu fructe ro╚Öii, mici, comestibile. /Cuv. autoht.
strugure m. 1. rodul vi╚Ťei, boabe verzi-g─âlbui, ro╚Öiatice, alb─âstrui sau negre, cu un gust dulce ╚Öi pl─âcut: struguri de Malaga; 2. Mold. ciorchin─â: struguri de fructe s─âlbatice ro╚Öii AL. [Derivat din strug (macedo-rom. strugur, a╚Öchie, adic─â ce cade din strug) ╚Öi prezent├ónd acela╚Ö raport logic ca fr. r├ópe, r─âzuitoare ╚Öi ciorchin─â; seria sensurilor: a╚Öchii din strug, ciorchin─â de struguri ╚Öi strugure (numit vechiu-rom. au─â ╚Öi ├«n Mold. poam─â)].
str├║gure ╚Öi (nord) str├║gur m. (gep. thr├╗bilo, strugura╚Ö, care corespunde cu germ. tr├Ąublein, dim. d. traube, poam─â, strugure. P. thr-str, cp. cu Israil-Istrail or─ş ╚Örapnel-╚Ötrapnel. Cp. ╚Öi cu vgr. str├│bilos, lat. strobilus, cucuruz de brad, titirez. Cp. ╚Öi cu brusture, c─şucure, nasture, v─şezure ╚Öi negur─â). Est. Poame or─ş flor─ş a╚Öezate ca bobi╚Ťele vi╚Ťe─ş de vie or─ş ca florile liliaculu─ş, salc├«mulu─ş ╚Ö. a.: un strugure de poam─â (un ciorchine). Vest. Poam─â, bobi╚Ťe de vi╚Ť─â de vie a╚Öezate a╚Öa cum le produce natura: un co╚Ö de strugur─ş, ni╚Öte strugur─ş negr─ş. Strugurele ursulu─ş, un cop─âcel ericace┼ş perpetu┼ş verde care cre╚Öte pin br─âdet, tufi╚Öur─ş ╚Öi st├«nc─ş ╚Öi care face ni╚Öte drupe ro╚Öi─ş c─ârnoase care a┼ş c├«te cinc─ş s├«mbur─ş ╚Öi-s bune de m├«ncat (arctost├íphylos uva ursi). Fructele lu─ş se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ca medicament astringent. ÔÇô ├Än Bas. P. P. ╚Öi strug (gep. thrube), ca fagure ╚Öi fag. V. corimb.
STRUGURE s. (BOT.) 1. ciorchine, (prin Ban.) scălan. (A mîncat un ~ cam acrișor.) 2. (Mold. și Bucov.) poamă, (înv.) auă. (Vin din ~.) 3. strugurii-ursului (Arctostaphylos uva-ursi) = (reg.) sărbezele (pl.); struguri-negri (Ribes nigrum) = (reg.) smorodin, coacăz negru.
strugure-spinos s. v. COAC─éZ─é.
struguri-spino╚Öi s. pl. v. AGRI╚ś.
Ribes nigrum L., ┬ź Coac─âz negru, Struguri negri ┬╗. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori albe-verzui, ├«n interior ro╚Öietice, p─âroase, hermafrodite, bracteele subulate mai scurte dec├«t pedunculele (caliciul campanulat cu 5 sepale g─âlbui, corol─â cu 5 petale mici (albicioase sau ro╚Öii, 5 stamine), ├«n raceme, la subsuoara frunzelor, pendente. Fructe, bace comestibile. Frunze (apar o dat─â cu florile) ascu╚Ťite, 3-5 lobate, cordiforme, din╚Ťate, rar p─âroase, pe╚Ťiolate. Arbust nespinos, 1-2 m ├«n─âl╚Ťime, tulpini erecte, negricioase. Rezist─â la ger ╚Öi ├«nghe╚Ťuri, exigent fa╚Ť─â de umiditate.

Strugure dex online | sinonim

Strugure definitie

Intrare: strugure
strugur
strugure substantiv masculin
Intrare: molia-strugurilor
molia-strugurilor substantiv feminin articulat (numai) singular
  • silabisire: -li-a-
Intrare: struguri-spinoși
struguri-spinoși substantiv masculin plural
Intrare: strugurii-ursului
strugurii-ursului substantiv masculin articulat (numai) plural