Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru stricnea

STRICNE├ü, stricnele, s. f. (Reg.) Cu╚Ťit cu o limb─â special─â, folosit pentru a l─âsa s├ónge animalelor bolnave; p. restr. limba acestui cu╚Ťit. [Var.: stricne├íl─â s. f.] ÔÇô Stricni1 + suf. -ea.
STRICNEÁLĂ s. f. v. stricnea.
STRICN├Ź2, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga, a r─âcni. ÔÇô Et. nec.
STRICN├Ź1, stricnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A cresta, a ├«n╚Ťepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua s├ónge. ÔÖŽ A plesni pe cineva cu biciul (p├ón─â d─â s├óngele). 2. A spinteca pe╚Ötele pentru a-l cur─â╚Ťa. ÔÇô Din sl. str┼şknonti.
STRICNE├ü, stricnele, s. f. (Reg.) Cu╚Ťit cu o limb─â special─â, folosit pentru a l─âsa s├ónge animalelor bolnave; p. restr. limba acestui cu╚Ťit. [Var.: stricne├íl─â s. f.] ÔÇô Stricni1 + suf. -ea.
STRICNEÁLĂ s. f. v. stricnea.
STRICN├Ź2, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga, a r─âcni. ÔÇô Et. nec.
STRICN├Ź1, stricnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A cresta, a ├«n╚Ťepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua s├ónge. ÔÖŽ A plesni pe cineva cu biciul (p├ón─â d─â s├óngele). 2. A spinteca pe╚Ötele pentru a-l cur─â╚Ťa. ÔÇô Din sl. str┼şknonti.
STRICNE├ü, stricnele, s. f. Cu╚Ťit cu o limb─â special─â, cu care se cresteaz─â pielea animalelor bolnave, pentru a le l─âsa s├«nge; limba acestui cu╚Ťit. R─âm├«neam cu ochii a╚Ťinti╚Ťi asupra m├«nii lui, care purta un briceag minunat, cu multe limbi, cu suvac ╚Öi cu stricnele. SADOVEANU, O. VIII 79. Chimiru-i lat... de care at├«rna tot felul de bricege, de stricnele, de suvace ╚Öi de andrele, ├«i d─âdeau o ├«nf─â╚Ťi╚Öare deosebit─â. HOGA╚ś, H. 26. Cu o stricnea cresteaz─â gura [calului] ├«n partea de sus. ╚śEZ. III 202. ÔÇô Variant─â: stricne├íl─â (la TDRG) s. f.
STRICNEÁLĂ s. f. v. stricnea.
STRICN├Ź2, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Neobi╚Önuit) A striga, a r─âcni. [Dracii] s-au ╚Öi c─ârat ├«ntr-o clip─â, ╚Ťip├«nd ╚Öi stricnind de se cutremura p─âm├«ntul. SBIERA, P. 12.
STRICN├Ź1, stricnesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A cresta (un animal) cu stricneaua (pentru a-i lua s├«nge). ÔŚŐ Refl. pas. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Oile... s─â pot t─âm─âdui apuc├«ndu-s─â ├«n prip─â s─â se str├«cneasc─â. DR─éGHICI, la TDRG. ÔÖŽ Fig. A ╚Öfichiui, a plesni cu biciul (p├«n─â d─â s├«ngele). Hi, breazule, nu te lenevi, c─â te stricnesc cu ╚Öfichi de foc. ALECSANDRI, T. 52. 2. (Rar) A spinteca pe╚Ötele pentru a-i scoate m─âruntaiele. [Adusese din pia╚Ť─â] iar chitici, pe care singur─â trebuia s─â-i stricneasc─â, s─â-i spele ├«n c├«teva ape ╚Öi s─â-i a╚Öeze la foc. HOGA╚ś, H. 12.
stricne├í (reg.) s. f., art. stricne├íua, g.-d. art. stricn├ęlei; pl. stricn├ęle, art. stricn├ęlele
stricn├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. stricn├ęsc, imperf. 3 sg. stricne├í; conj. prez. 3 s─â stricne├ísc─â
stricne├í s. f., art. stricne├íua, g.-d. art. stricn├ęlei; pl. stricn├ęle
stricn├ş (a cresta, a striga) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. stricn├ęsc, imperf. 3 sg. stricne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. stricne├ísc─â
STRICNEÁ s. (reg.) sâmcea. (Cu ~ua sunt sângerate vitele umflate.)
STRICN├Ź vb. v. s├óngera.
stricn├ş (-n├ęsc, -├şt), vb. ÔÇô 1. A s├«ngera, a lua s├«nge de la un animal. ÔÇô 2. A ├«n╚Ťepa, a ├«mpunge. ÔÇô 3. (Banat) A zgudui. ÔÇô 4. A striga, a r─âcni. Sl. str┼şkn─ůti ÔÇ×a ├«n╚ŤepaÔÇŁ (Tiktin). ÔÇô Der. stricnea (var. stricneal─â), s. f. (trocar, cu╚Ťit special pentru a l─âsa s├«nge la cai); stricnitur─â, s. f. (├«mpuns─âtur─â; ├«njunghietur─â, ├«n╚Ťep─âtur─â).
STRICNE├ü ~├ęle f. reg. Cu╚Ťit cu o lam─â special─â, cu care se las─â s─â curg─â s├óngele animalelor bolnave. /a stricni + suf. ~ea
A STRICN├Ź ~├ęsc tranz. reg. 1) (animale) A cresta cu stricneaua (pentru a l─âsa s─â curg─â s├óngele r─âu). 2) (pe╚Öti) A deschide printr-o t─âietur─â lung─â ╚Öi ad├ónc─â (pentru a scoate m─âruntaiele). 3) fig. A lovi puternic cu biciul (p├ón─â la s├ónge); a ╚Öfichiui. /<ucr. striknuti, rus. streknuti
stricnea f. Mold. instrument de luat s├ónge la vite. [Tras din stricn├Č].
stricn├Č v. Mold. 1. a lua s├ónge la cai; 2. a pi╚Öcq p├ón─â la s├ónge cu biciul: te stricnesc cu sfichiu de foc AL. [Rus, STREKNUTI, a ├«n╚Ťepa].
stricne├í f., pl. ele (d. stricnesc). Est. Lan╚Ťet─â, cu╚Ťit de luat s├«nge. Fc. Strecnea, prostovol. ÔÇô ├Än Dolj tr├«cnea (CL. 1922, 371), lan╚Ťet─â. V. s├«mcea.
stricn├ęsc ╚Öi str├«cn├ęsc v. tr. (rus. strekn├║t─ş, vsl. str┼şknonti, str─şekati, a ├«mpunge. V. streche). Est. ├Ämpung cu stricnea┼şa ca s─â ─şa┼ş s├«nge: a stricni o vit─â. Vaccinez, alto─şesc. Apes pe╚Ötele ca s─â ─şas─â icrele. Fig. Bic─şu─şesc p├«n─â la s├«nge: acu te stricnesc cu ╚Öfichiu! ÔÇô ╚śi strecnesc (Neam. Rom. Pop. 3,89). ├Än Dolj tr├«cnesc (CL. 1922, 371). V. tr├«cnesc.
STRICNEA s. (reg.) sîmcea. (Cu ~ sînt sîngerate vitele.)
stricni vb. v. SÎNGERA.

Stricnea dex online | sinonim

Stricnea definitie

Intrare: stricnea
stricnea substantiv feminin
stricneal─â
Intrare: stricni
stricni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a