stricnea definitie

13 definiții pentru stricnea

STRICNEÁ, stricnele, s. f. (Reg.) Cuțit cu o limbă specială, folosit pentru a lăsa sânge animalelor bolnave; p. restr. limba acestui cuțit. [Var.: stricneálă s. f.] – Stricni1 + suf. -ea.
STRICNEÁLĂ s. f. v. stricnea.
STRICNEÁ, stricnele, s. f. (Reg.) Cuțit cu o limbă specială, folosit pentru a lăsa sânge animalelor bolnave; p. restr. limba acestui cuțit. [Var.: stricneálă s. f.] – Stricni1 + suf. -ea.
STRICNEÁLĂ s. f. v. stricnea.
STRICNEÁ, stricnele, s. f. Cuțit cu o limbă specială, cu care se crestează pielea animalelor bolnave, pentru a le lăsa sînge; limba acestui cuțit. Rămîneam cu ochii ațintiți asupra mînii lui, care purta un briceag minunat, cu multe limbi, cu suvac și cu stricnele. SADOVEANU, O. VIII 79. Chimiru-i lat... de care atîrna tot felul de bricege, de stricnele, de suvace și de andrele, îi dădeau o înfățișare deosebită. HOGAȘ, H. 26. Cu o stricnea crestează gura [calului] în partea de sus. ȘEZ. III 202. – Variantă: stricneálă (la TDRG) s. f.
STRICNEÁLĂ s. f. v. stricnea.
stricneá (reg.) s. f., art. stricneáua, g.-d. art. stricnélei; pl. stricnéle, art. stricnélele
stricneá s. f., art. stricneáua, g.-d. art. stricnélei; pl. stricnéle
STRICNEÁ s. (reg.) sâmcea. (Cu ~ua sunt sângerate vitele umflate.)
STRICNEÁ ~éle f. reg. Cuțit cu o lamă specială, cu care se lasă să curgă sângele animalelor bolnave. /a stricni + suf. ~ea
stricnea f. Mold. instrument de luat sânge la vite. [Tras din stricnì].
stricneá f., pl. ele (d. stricnesc). Est. Lanțetă, cuțit de luat sînge. Fc. Strecnea, prostovol. – În Dolj trîcnea (CL. 1922, 371), lanțetă. V. sîmcea.
STRICNEA s. (reg.) sîmcea. (Cu ~ sînt sîngerate vitele.)

stricnea dex

Intrare: stricnea
stricnea substantiv feminin
stricneală