Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru spovedanie

SPOVED├üNIE, spovedanii, s. f. Faptul de a (se) spovedi; m─ârturisire. ÔÖŽ Spec. Ceremonia m─ârturisirii p─âcatelor ├«n fa╚Ťa preotului. ÔÇô Din sl. ispov─Ľdanije.
SPOVED├üNIE, spovedanii, s. f. Faptul de a (se) spovedi; m─ârturisire. ÔÖŽ Spec. Ceremonia m─ârturisirii p─âcatelor ├«n fa╚Ťa preotului. ÔÇô Din sl. ispov─Ľdanije.
SPOVED├üNIE, spovedanii, s. f. Faptul de a se spovedi; m─ârturisire, dest─âinuire. Secretele ferecate ├«n suflete stinghere, ├«n luni de singur─âtate pe pustiul m─ârilor, se deschideau ╚Öi spovedaniile curgeau nest├«njenite. RALEA, O. 60. Ca s─â nu se arate nep─âs─âtor cu spovedaniile lui Coco, prietenul s─âu Stroe Vardaru p─âru foarte nelini╚Ötit de aceast─â patim─â nou─â. C. PETRESCU, A. R. 39. ÔÖŽ (Bis.) Ceremonia m─ârturisirii p─âcatelor. Vorbea aplecat ca la spovedanie, parc─â n-ar fi vrut s─â ╚Ötie de nimeni. REBREANU, I. 25.[1]
spovedánie (-ni-e) s. f., art. spovedánia (-ni-a), g.-d. art. spovedániei; pl. spovedánii, art. spovedániile (-ni-i-)
spovedánie s. f. (sil. -ni-e), art. spovedánia (sil. -ni-a), g.-d. art. spovedániei; pl. spovedánii, art. spovedániile (sil. -ni-i-)
SPOVED├üNIE s. 1. (BIS.) m─ârturisire, spovedire, (├«nv. ╚Öi pop.) spovad─â, (├«nv. ╚Öi reg.) spovedeal─â, (├«nv.) m─ârturisitur─â. (~ f─âcut─â preotului.) 2. confesiune, confiden╚Ť─â, dest─âinuire, dezv─âluire, m─ârturisire, (rar) sincerit─â╚Ťi (pl.). (I-a f─âcut prietenului unele ~.)
SPOVED├üNIE ~i f. 1) Ritual cre╚Ötin const├ónd ├«n m─ârturisirea p─âcatelor spre a ob╚Ťine iertarea lor. 2) fig. Comunicare a unui g├ónd ascuns; confiden╚Ť─â; confesiune; dest─âinuire. [G.-D. spovedaniei; Sil. -ni-e] /<sl. ispov─Ľdanije
spovedanie f. m─ârturisirea p─âcatelor. [Slav. ISPOV─ČEDANI─ČE].
spoved├ínie f. (vsl. ispov─şedani─şe). Vest. Ac╚Ťiunea de a te spovedi, m─ârturisire, confesiune. ├Än est spov─âdu─şal─â, pl. ─şel─ş, ├«n Maram. spovad─â (din spovead─â), pl. ez─ş. ÔÇô Vech─ş isp-. ╚śi sp─âv─âdanie.
SPOVEDANIE s. 1. (BIS.) m─ârturisire, spovedire, (├«nv. ╚Öi pop.) spovad─â, (├«nv. ╚Öi reg.) spovedeal─â, (├«nv.) m─ârturisitur─â. (~ f─âcut─â preotului.) 2. confesiune, confiden╚Ť─â, dest─âinuire, dezv─âluire, m─ârturisire, (rar) sincerit─â╚Ťi (pl.). (I-a f─âcut prietenului unele ~.)

Spovedanie dex online | sinonim

Spovedanie definitie

Intrare: spovedanie
spovedanie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e