SPOVEDÁNIE, spovedanii, s. f. Faptul de a se spovedi; mărturisire, destăinuire. Secretele ferecate în suflete stinghere, în luni de singurătate pe pustiul mărilor, se deschideau și spovedaniile curgeau nestînjenite. RALEA, O. 60. Ca să nu se arate nepăsător cu spovedaniile lui Coco, prietenul său Stroe Vardaru păru foarte neliniștit de această patimă nouă. C. PETRESCU, A. R. 39. ♦ (Bis.) Ceremonia mărturisirii păcatelor. Vorbea aplecat ca la spovedanie, parcă n-ar fi vrut să știe de nimeni. REBREANU, I. 25.^[1]