Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru spicul

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescen╚Ť─â caracteristic─â plantelor graminee, alc─âtuit─â din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o ax─â central─â lung─â. ÔŚŐ Expr. A da ├«n spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge ├«n faza de dezvoltare ├«n care apare spicul (1); a ├«nspica. 2. Stilizare decorativ─â ├«n form─â de spic (1), frecvent─â ├«n arta popular─â pe cus─âturi, ╚Ťes─âturi etc. 3. V├órful firelor de p─âr, mai lungi (╚Öi de alt─â culoare) din blana unor animale. 4. (├Än sintagma) Spic de z─âpad─â (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de z─âpad─â amesteca╚Ťi cu stropi de ploaie, care cad pe p─âm├ónt. 5. (Pop.) V├órf de munte; pisc. ÔÖŽ Partea cea mai ├«nalt─â a acoperi╚Öului casei. [Pl. ╚Öi: spicuri] ÔÇô Lat. spicum.
SP├ŹCUL, spicule, s. n. (Bot.; ast─âzi rar) Spicule╚Ť (2). [Acc. ╚Öi: spic├║l. ÔÇô Pl. ╚Öi: (m.) sp├şculi] ÔÇô Din lat. spiculum, fr. spicule.
SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescen╚Ť─â caracteristic─â plantelor graminee, alc─âtuit─â din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o ax─â central─â lung─â. ÔŚŐ Expr. A da ├«n spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge ├«n faza de dezvoltare ├«n care apare spicul (1); a ├«nspica. 2. Stilizare decorativ─â ├«n form─â de spic (1), frecvent─â ├«n arta popular─â pe cus─âturi, ╚Ťes─âturi etc. 3. V├órful firelor de p─âr, mai lungi (╚Öi de alt─â culoare) din blana unor animale. 4. (├Än sintagma) Spic de z─âpad─â (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de z─âpad─â amesteca╚Ťi cu stropi de ploaie, care cad pe p─âm├ónt. 5. (Pop.) V├órf de munte; pisc. ÔÖŽ Partea cea mai ├«nalt─â a acoperi╚Öului casei. [Pl. ╚Öi: spicuri] ÔÇô Lat. spicum.
SP├ŹCUL, spicule, s. n. (Bot.; ast─âzi rar) Spicule╚Ť (2). [Acc. ╚Öi: spic├║l. ÔÇô Pl. ╚Öi: (m.) sp├şculi] ÔÇô Din lat. spiculum, fr. spicule.
SPIC, spice, s. n. 1. Tip de inflorescen╚Ť─â (caracteristic─â cerealelor) alc─âtuit─â din mai multe flori mici, cu peduncul scurt, dispuse pe o ax─â central─â. P─ârul ei b─âlai ca spicu-i. EFTIMIU, ├Ä. 106. P─ârul rotunjit pe spate ╚Öi galben ca spicul copt. DELAVRANCEA, O. II 65. Privirile de farmec bete Mi le-am ├«ntors c─âtr─â p─âm├«nt, Iar spicele jucau ├«n v├«nt. CO╚śBUC, P. I 176. ÔŚŐ Expr. A (-i) da (unei sem─ân─âturi) spicul sau (despre sem─ân─âturi) a da ├«n spic, a face spic = a ajunge ├«n faza de dezvoltare ├«n care apare spicul; a ├«nspica. Gr├«ul a dat ├«n spic. Ôľş A -nverzit, a crescut, i-a dat spicul ca vrabia ╚Öi s-a ales cu trei chile la pogon. DELAVRANCEA, O. II 318. 2. Desen decorativ ├«n form─â de spic (1) (frecvent ├«n arta popular─â pe cus─âturi, ╚Ťes─âturi, ├«ncrest─âturi ├«n lemn, ou─â ├«ncondeiate etc.). 3. V├«rful firelor de p─âr mai lungi (╚Öi de culoare mai deschis─â) aflate ├«n blana unor animale. Bine-ar fi s-o mai p├«rle╚Öti [coada], Ca s─â-i faci mai negru spicul. CONTEMPORANUL, I 688. 4. (├Än expr.) Spic de z─âpad─â (mai rar de ploaie) = (cu sens colectiv) fulgi rari de z─âpad─â amesteca╚Ťi cu stropi de ploaie. Suna v├«ntul ├«n p─âst─âile celor doi salc├«mi desfrunzi╚Ťi ai morii ╚Öi stropea spic de z─âpad─â. SADOVEANU, M. C. 158. Vremea s-a zburlit pretimpuriu, cu spic de z─âpad─â ├«n ploaie. C. PETRESCU, R. DR. 47. Fe╚Ťi╚Öoara lui, Spuma laptelui... Neajuns─â de soare, De fulg de ninsoare ╚śi de spic de ploaie. TEODORESCU, P. P. 92. 5. V├«rf de munte, pisc. S─â m─â sui pe mun╚Ťi de piatr─â, S─â-mi v─âz mam─â, s─â-mi v─âz tat─â, Sus pe spicu de Carpa╚Ťi, S─â m─â uit la ai mei fra╚Ťi. POP. ÔÖŽ Partea cea mai ├«nalt─â a acoperi╚Öului casei. 6. Numele popular al unei stele foarte luminoase din constela╚Ťia fecioarei. ÔÇô Pl. ╚Öi: spicuri (GALACTION, O. I 147).
spic s. n., pl. sp├şce
spic s. n., pl. sp├şce
sp├şcul s. m., pl. sp├şculi
SPIC s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
SP├ŹCUL s. v. lance, spicule╚Ť, spicu╚Öor, suli╚Ť─â.
╚śPIC s. v. lavand─â, lev─ân╚Ťic─â.
SPIC├ÜL s.m. 1. Spicu╚Öor, spicule╚Ť. 2. Corpuscul silicios sau calcaros care intr─â ├«n componen╚Ťa scheletului spongierilor. [< fr. spicule, cf. lat. spiculum ÔÇô ac].
SP├ŹCUL s. m. 1. spicu╚Öor, spicule╚Ť. 2. os mic ├«n form─â de spic; fragment de os. 3. corpuscul silicios sau calcaros care intr─â ├«n componen╚Ťa scheletului spongierilor. (< fr. spicule)
spic (-ce), s. n. ÔÇô 1. Inflorescen╚Ť─â a plantelor graminee. ÔÇô 2. V├«rf, pisc, parte ├«nalt─â. ÔÇô Mr. schic, megl. spic. Lat. spß┐Ĺcum (Pu╚Öcariu 1617; REW 8148), cf. it. spigo, prov. espic, fr. ├ępi, sp. espiga. ÔÇô Der. spicui, vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, s. m. (persoan─â care spicuie╚Öte); ├«nspica, vb. refl. (a da ├«n spic; a cre╚Öte plantele; a-i da musta╚Ťa; a i se face p─ârul m─âciuc─â).
SPIC ~ce n. 1) Inflorescen╚Ť─â caracteristic─â gramineelor, alc─âtuit─â din mai multe flori mici dispuse pe o ax─â central─â. * A da ├«n ~ a ├«ncepe s─â formeze spicul, s─â se apropie de maturizare. ~ de z─âpad─â fulg de z─âpad─â r─ât─âcit printre pic─âturile de ploaie. 2) V├órf al firelor de p─âr mai lungi din blana unor animale (av├ónd ╚Öi o culoare mai deschis─â sau mai ├«nchis─â dec├ót a bl─ânii). 3) Partea cea mai ├«nalt─â a unui deal, a unui munte sau a unui acoperi╚Ö. /<lat. spicum
spic n. cap─âtul superior al paiului gr├ónelor ce con╚Ťine gr─âun╚Ťe: orzul a dat spic; ca spicul gr├óului, b─âlan: must─âcioara lui spicul gr├óului POP. [Lat. SPICUM].
spic n., pl. e (lat. spicum ╚Öi spica, spic; it. spiga [spigo nume de plant─â], pv. espic, espiga, fr. ├ępi, sp. pg. espiga). V├«rfu paiulu─ş sa┼ş cotorulu─ş care con╚Ťine gr─âuntele la graminee (la popu╚Öo─ş numa─ş florile): gr├«u a dat spic, spicu greu se apleac─â. Ca spicu gr├«ulu─ş, b─âlan.
spic s. v. CREAST─é. CRE╚śTET. CULME. PISC. V├ÄRF.
spicul s. v. LANCE. SPICULE╚Ü. SPICU╚śOR. SULI╚Ü─é.
șpic s. v. LAVANDĂ. LEVĂNȚICĂ.
spic de grâu v. mânioasa.

Spicul dex online | sinonim

Spicul definitie

Intrare: spic (pl. -e)
spic pl. -e substantiv neutru
Intrare: spic (pl. -uri)
spic pl. -uri
Intrare: spicul (pl. -i)
spicul pl. -i substantiv masculin
Intrare: spicul (pl. -e)
spicul pl. -e
Intrare: șpic
șpic