sorcovă definitie

11 definiții pentru sorcovă

SÓRCOVĂ, sorcove, s. f. 1. Bețișor sau rămurică împodobită cu flori artificiale de diferite culori, cu care copiii lovesc ușor pe spate pe părinții, cunoscuții etc. lor în dimineața zilei de Anul Nou, urându-le, în versuri speciale, sănătate și noroc. ◊ Expr. A fi ca o sorcovă = a fi îmbrăcat caraghios, împopoțonat. 2. Colind recitat de cei care urează cu sorcova (1). – Probabil din sorcovi (derivat regresiv).
SÓRCOVĂ, sorcove, s. f. 1. Bețișor sau rămurică împodobită cu flori artificiale de diferite culori, cu care copiii lovesc ușor pe spate pe părinții, cunoscuții etc. lor în dimineața zilei de Anul Nou, urându-le, în versuri speciale, sănătate și noroc. ◊ Expr. A fi ca o sorcovă = a fi îmbrăcat caraghios, împopoțonat. 2. Colind recitat de cei care urează cu sorcova (1). – Probabil din sorcovi (derivat regresiv).
SÓRCOVĂ, sorcove, s. f. Rămurică sau bețișor împodobit cu flori artificiale de diferite culori, cu care umblă copiii, în dimineața zilei de anul nou, urînd sănătate cunoscuților. Pe înserate, mama intră cu două sorcove. DELAVRANCEA, H. T. 284. Mamă, mie mi-e frig cînd stau în casă... mai bine ar fi să mă duc cu sorcova. id. S. 185. Sorcova, Vesela, Peste vară, Primăvară Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr, Ca un fir de trandafir. TEODORESCU, P. P. 159. ◊ Expr. A fi ca o sorcovă = a fi prea împopoțonat.
sórcovă s. f., g.-d. art. sórcovei; pl. sórcove
sórcovă s. f., g.-d. art. sórcovei; pl. sórcove
SÓRCOVĂ ~e f. 1) rar Vargă mică împodobită cu flori artificiale cu care umblă copiii la urat, în dimineața zilei de Anul Nou. 2) Ansamblu de urături pe care le declamă copiii cu această ocazie. /v. a sorcovi
sorcovă f. rămurică îmbrăcată cu flori de hârtie diferit colorate cu care umblă în ziua de Anul-nou copiii dela 6-10 ani, rostind o scurtă felicitare. [Tras din slav. SOROKŬ, patruzeci: recitativul sorcovei se compune din 40 de grupuri silabice corespunzând celor 40 atingeri cu sorcova].
sórcovă f. pl. e (bg. survaki, Anu Noŭ, surovica, ramură verde, d. surov, surva, verde). Sud. Ramură saŭ bucată de lemn ramificat ornat cu hîrtiĭ colorate cu care băiețiĭ, la Anu Noŭ, te ating recitind niște versurĭ și urîndu-țĭ sănătate: Sorcova vesela, să trăițĭ, să’nflorițĭ ș. a. Fig. Iron. Femeĭe împopoțonată, brezaĭe: Cine-ĭ sorcova asta? – În Trans. pizără. V. buhaĭ.
dus de-a acasă / cu sorcova expr. nebun, țicnit.
plecat cu sorcova / de-acasă expr. nebun, cu mințile rătăcite.
sorcovă, sorcove s. f. 1. persoană îmbrăcată cu haine în culori țipătoare. 2. (friz.) măturică de scuturat hainele clientului.

sorcovă dex

Intrare: sorcovă
sorcovă substantiv feminin