sórcovă f. pl. e (bg. survaki, Anu Noŭ, surovica, ramură verde, d. surov, surva, verde). Sud. Ramură saŭ bucată de lemn ramificat ornat cu hîrtiĭ colorate cu care băiețiĭ, la Anu Noŭ, te ating recitind niște versurĭ și urîndu-țĭ sănătate: Sorcova vesela, să trăițĭ, să’nflorițĭ ș. a. Fig. Iron. Femeĭe împopoțonată, brezaĭe: Cine-ĭ sorcova asta? – În Trans. pizără. V. buhaĭ.