snamenie definitie

12 definiții pentru snamenie

SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znaménie s. f.] – Cf. sb. znamenje „semn”.
ZNAMÉNIE s. f. v. snamenie.
SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znaménie s. f.] – Cf. scr. znamenje „semn”.
ZNAMÉNIE s. f. v. snamenie.
SNAMÉNIE, snamenii, s. f. (Regional) Pocitanie, sluțenie. A născut fata împăratului șapte snamenii, jumătate om și jumătate cîine. ȘEZ. III 74.
snaménie (reg.) (-ni-e) s. f., art. snaménia (-ni-a), g.-d. art. snaméniei; pl. snaménii, art. snaméniile (-ni-i-)
snaménie s. f. (sil. -ni-e), art. snaménia (sil. -ni-a), g.-d. art. snaméniei; pl. snaménii, art. snaméniile (sil. -ni-i-)
ZNAMÉNIE s. v. hâdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urâciune, urâțenie.
ZNAMÉNIE, znaménii, s. f. (Înv.) Semnal. (din sl. znamenije)
znaménie f. (vsl. znameniĭe). Cor. Semn.
znamenie s. v. HÎDOȘENIE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSITURĂ. SLUȚENIE. SLUȚITURĂ. URÎCIUNE. URÎȚENIE.
znăménie s. f. v. snamenie.

snamenie dex

Intrare: snamenie
znămenie substantiv feminin
znamenie substantiv feminin admite vocativul
snamenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e