Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru sincop─â

SINCOP├ü, sincopez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â sufere sau a suferi o sincop─â. ÔÇô Din sincop─â. Cf. fr. syncoper.
SINC├ôP─é, sincope, s. f. 1. ├Äncetare subit─â (momentan─â sau definitiv─â) a func╚Ťiei inimii, cu ├«ntreruperea respira╚Ťiei ╚Öi pierderea sensibilit─â╚Ťii ╚Öi a mi╚Öc─ârilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, ob╚Ťinut prin mutarea accentului unei m─âsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care const─â ├«n dispari╚Ťia unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate ├«ntre dou─â consoane ale unui cuv├ónt. 4. (Rar) ├«ntrerupere, pauz─â. ÔÇô Din fr. syncope.
SINCOP├ü, sincopez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â sufere sau a suferi o sincop─â. ÔÇô Din sincop─â. Cf. fr. syncoper.
SINC├ôP─é, sincope, s. f. 1. ├Äncetare subit─â (momentan─â sau definitiv─â) a func╚Ťiei inimii, cu ├«ntreruperea respira╚Ťiei ╚Öi pierderea sensibilit─â╚Ťii ╚Öi a mi╚Öc─ârilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, ob╚Ťinut prin mutarea accentului unei m─âsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care const─â ├«n dispari╚Ťia unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate ├«ntre dou─â consoane ale unui cuv├ónt. 4. (Rar) ├Äntrerupere, pauz─â. ÔÇô Din fr. syncope.
SINC├ôP─é, sincope, s. f. 1. ├Äncetare subit─â (momentan─â sau definitiv─â) a func╚Ťiunii inimii, cu ├«ntreruperea respira╚Ťiei ╚Öi pierderea sensibilit─â╚Ťii ╚Öi a mi╚Öc─ârilor voluntare. V. colaps. Sincop─â cardiac─â. ÔŚŐ (Metaforic) Inima lucrurilor ├«ncetase de a mai bate ╚Öi o sincop─â colosal─â ai fi zis c─â t─âiase suflarea ├«n pieptul uria╚Ö al naturii. HOGA╚ś, M. N. 165. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, ob╚Ťinut prin mutarea accentului unei m─âsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. (Lingv.) C─âderea unei vocale neaccentuate sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuv├«nt.
sincopá (a ~) vb., ind. prez. 3 sincopeáză
sinc├│p─â s. f., g.-d. art. sinc├│pei; pl. sinc├│pe
sincop├í vb., ind. prez. 1 sg. sincop├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. sincope├íz─â
sinc├│p─â s. f., g.-d. art. sinc├│pei; pl. sinc├│pe
SINCOPÁ vb. I. tr. A face o sincopă (2, 3). [< fr. syncoper].
SINC├ôP─é s.f. 1. Pierdere a sensibilit─â╚Ťii ╚Öi a mi╚Öc─ârilor voluntare datorit─â ├«ncet─ârii subite momentane sau definitive a func╚Ťiei inimii, ├«nso╚Ťite de ├«ntreruperea respira╚Ťiei. 2. (Muz.) Efect ritmic cu caracter dinamic, ob╚Ťinut prin mutarea accentului unei m─âsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. Suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuv├ónt. [Cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope < syn ÔÇô cu, koptein ÔÇô a t─âia].
SINCOPÁ vb. tr. a suporta, a face o sincopă (2, 3). (< fr. syncoper)
SINC├ôP─é s. f. 1. pierdere brusc─â a cuno╚Ötin╚Ťei datorit─â ├«ntreruperii activit─â╚Ťii inimii, ├«nso╚Ťit─â de ├«ntreruperea respira╚Ťiei. 2. (muz.) efect ritmic cu caracter dinamic, prin deplasarea accentului unei m─âsuri de pe un timp tare pe timpul slab anterior. 3. dispari╚Ťie a unei vocale sau a unei silabe ├«ntregi (neaccentuate) ├«ntre dou─â consoane ale unui cuv├ónt. 4. ├«ntrerupere, pauz─â. (< fr. syncope)
A SINCOP├ü ~├ęz tranz. A supune unei sincope. /<fr. syncoper
SINC├ôP─é ~e f. 1) med. Pierdere brusc─â a cuno╚Ötin╚Ťei datorit─â opririi inimii. 2) muz. Deplasare a accentului de pe un timp tare pe timpul slab anterior prin care se ob╚Ťine un anumit efect ritmic. 3) lingv. Fenomen fonetic care const─â ├«n dispari╚Ťia unei vocale (sau unui grup de vocale) neaccentuate dintre dou─â consoane. /<ngr. sinkop├ş, fr. syncope
sincopă f. 1. Gram. eliminarea unei litere sau silabe din mijlocul unei vorbe; 2. Med. leșin; 3. Muz. notă dela sfârșitul unui timp și dela începutul altuia.
*s├şncop─â f., pl. e (vgr. syg-kop├ę. V. apo-cop─â). Med. Le╚Öin, perderea momentan─â a sim╚Ťiri─ş ╚Öi mi╚Öc─âri─ş: a c─âdea ├«n sincop─â. Gram. Scoaterea une─ş litere sa┼ş silabe din mijlocu cuv├«ntulu─ş, ca: mineralogie ├«ld. mineralologie sa┼ş jumate ├«ld. jum─âtate. Muz. Not─â emis─â pe un timp slab ╚Öi continuat─â pe unu tare (figurat─â pin semnu ═í sau ═Ł═Ł ). ÔÇô Fals -├│p─â (dup─â fr.).
*sincop├ęz v. tr. (d. sincop─â; fr. syncoper). Gram. Scot o liter─â sa┼ş o silab─â din mijlocu cuv├«ntulu─ş: a sincopa o silab─â. Prescurtez pin sincop─â: a sincopa o vorb─â. Muz. Unesc pin sincop─â: a sincopa o not─â.
sincop─â (< gr. synkop├ę din syn, ÔÇ×laolalt─âÔÇŁ, ╚Öi koptein, ÔÇ×a t─âiaÔÇŁ, ÔÇ×a rupeÔÇŁ). 1. Una din modalit─â╚Ťile de a deplasa accentul* metric ÔÇô cealalt─â fiind contratimpul*, la care se adaug─â disloc─ârile metrice rezult├ónd exclusiv din frazare*. S. este o formul─â ritmic─â ce opereaz─â prin cumul valoric pe note de aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime: o durat─â* accentuat─â este legat─â de durata neaccentuat─â imediat anterioar─â, asupra c─âreia ├«╚Öi deplaseaz─â accentul. Astfel accentul apare ├«n avans fa╚Ť─â de momentul c├ónd ar fi trebuit s─â se produc─â ├«n mod normal. S. poate avea loc ├«ntre valori* egale (s. regulat─â) sau inegale (s. neregulat─â), ├«ntre timpi ├«ntregi sau frac╚Ťiuni de timpi, ├«ntre m─âsuri diferite (├«nc─âlec├ónd bara) sau ├«n cadrul aceleia╚Öi m─âsuri ÔÇô ├«n care caz, legato*-ul nu mai este totdeauna necesar. ├Än m─âsurile cu trei timpi, s. deplaseaz─â accentul metric secundar de pe timpul trei (sau de pe segmentul lui accentuat) pe timpul doi (sau pe segmentul lui accentuat) ╚Öi poart─â numele de s. moale. S. poate implica ├«ntreaga structur─â polifonic─â (armonic─â) sau numai o singur─â voce, decalajul metric produs astfel ├«ntre voci fiind, de regul─â, generator de disonan╚Ťe. Diversele ╚Öcoli polifonice au elaborat reguli complexe de tratare a acestor disonan╚Ťe iar J.J. Fux, renumitul pedagog al contrapunctului (1660-1741), a consacrat s.-ei o ÔÇ×specieÔÇŁ (contrapunctul sincopat). Adeseori, s.-le se produc ├«n lan╚Ť, rezultatul fiind modificarea temporar─â a structurii metrice (de pild─â, 3/4 devine 6/8 ╚Öi invers), crearea de unit─â╚Ťi metrice ÔÇ×peste bar─âÔÇŁ (ca seria de sincope ÔÇ×moiÔÇŁ din Scherzo-ul Simfoniei ÔÇ×EroicaÔÇŁ ÔÇô ├«n care doimea sincopat─â, sforzando, e mai puternic─â dec├ót p─âtrimea staccatissimo de pe timpul tare, ceea ce face ca ponderea timpilor s─â fie inversat─â). ├Än fine, s.-le ├«n lan╚Ť, c├ónd nu afecteaz─â ├«ntregul ansamblu, duc la autonomia metric─â a vocilor, structura decalat─â auzindu-se simultan cu cea de baz─â. De regul─â, nuan╚Ťele ╚Öi frazarea subliniaz─â s. dar se ├«nt├ólnesc ╚Öi cazuri c├ónd o contracareaz─â pentru ob╚Ťinerea de efecte expresive ╚Öi coloristice deosebite (Cvartetul op. 76 nr. 2 de Haydn ÔÇô p. I ÔÇô unde s.-le sunt doar formale, indica╚Ťiile de nuan╚Ťe ╚Öi articula╚Ťie f─âc├ónd ca accentele s─â cad─â de fapt acolo unde le este locul, pe prima optime a fiec─ârui timp). 2. Majoritatea teoreticienilor includ sub denumirea de s. toate abaterile metrice, f─âr─â a diferen╚Ťia s. de contratimp*, de╚Öi ac╚Ťiunea celor dou─â formule este divergent─â: s. face ca accentul metric s─â se aud─â ├«n avans, ├«n timp ce contratimpul ├«l ├«nt├órzie. ├Än plus, utilizarea lor practic─â este diferit─â. ÔÖŽ Ap─ârut─â de la ├«nceputurile polifoniei, s. a fost ini╚Ťial apreciat─â mai mult ├«n rela╚Ťiile intervalice pe care le provoca fa╚Ť─â de celelalte voci. Utilizarea ei ca formul─â eminamente ritmic─â a evoluat paralel cu consolidarea metrului* ╚Öi m─âsurii*, proces ce s-a ├«ncheiat ├«n Barocul muzical. Romanticii au utilizat pe scar─â larg─â s.-le ├«n serie. S. este endemic─â ├«ntr-o serie de culturi tradi╚Ťionale, cum ar fi cele africane, de unde a fost preluat─â de jazz*.
SINC├ôP─é s. f. (cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope, ÔÇ×suspensieÔÇŁ < syn ÔÇ×cuÔÇŁ + koptein ÔÇ×a t─âiaÔÇŁ): modificare fonetic─â condi╚Ťionat─â care const─â ├«n dispari╚Ťia unei vocale neaccentuate dintre dou─â consoane sau a unei silabe neaccentuate din interiorul unui cuv├ónt. Astfel, ├«n trecerea la rom├ón─â, lat. calidus a dat cald, prin sincoparea lui -i- neaccentuat, c─âderea consoanei finale -s ╚Öi amu╚Ťirea lui u, iar lat. viridem a dat verde, prin sincoparea lui -i- neaccentuat din a doua silab─â, transformarea primului -i- (accentuat) ├«n e ╚Öi c─âderea consoanei finale m; lat. collocare a dat culc├í, prin sincoparea lui o neaccentuat, reducerea consoanei duble ll, ├«nchiderea lui o neaccentuat la u ╚Öi c─âderea grupului final -re; varianta pern─â, impus─â ├«n limba rom├ón─â literar─â, provine prin sincoparea lui -i- neaccentuat din forma originar─â perin─â; regional, -i- neaccentuat este sincopat ├«n pronun╚Ťarea cuvintelor chipurile > chipurle, lingurile > lingurle, treburile > treburle etc. iar ├«n vorbirea familiar─â, silaba -nu- este sincopat─â ├«n pronun╚Ťarea cuv├óntului domnule > domÔÇÖle. S. reduce corpul fonetic al cuvintelor.
sincop─â (lat. syncopa, gr. sygkope ÔÇ×t─âiereÔÇŁ, ÔÇ×scoatereÔÇŁ), figur─â care const─â ├«n contragerea unui cuv├ónt prin eliminarea unei vocale sau chiar a unei silabe din interiorul cuv├óntului: ÔÇ×domÔÇÖleÔÇŁ, ÔÇ×cellaltÔÇŁ (A). Cuv├óntul sincopat poate reprezenta ╚Öi dou─â unit─â╚Ťi etimologice, contopite, dintre care a doua, de obicei conjunct─â, ca: tatÔÇÖt─âu, uitÔÇÖte, parÔÇÖc─â. Unele forme sincopate s-au generalizat ╚Öi s-au consacrat ca forme ortoepice ╚Öi ortografice: uite, parc─â, altele ├«ns─â trebuie considerate abateri sup─âr─âtoare, ca: domÔÇÖle, umerÔÇÖle, b─âierÔÇÖle, purÔÇÖce (cf. S. Pu╚Öcariu, II, p. 142-146). Sincoparea este un fenomen evolutiv ├«n limba rom├ón─â, pentru c─â unele cuvinte ca: domn, verde, cald provin din lat. dominus, viridem, calidus prin sincopare.

Sincop─â dex online | sinonim

Sincop─â definitie

Intrare: sincop─â
sincop─â substantiv feminin
Intrare: sincopa
sincopa verb grupa I conjugarea a II-a