SINCOPÁ, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. syncoper.

SINCOPÁ, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. syncoper.

sincopá (a ~) vb., ind. prez. 3 sincopeáză

sincopá vb., ind. prez. 1 sg. sincopéz, 3 sg. și pl. sincopeáză

SINCOPÁ vb. I. tr. A face o sincopă (2, 3). [< fr. syncoper].

SINCOPÁ vb. tr. a suporta, a face o sincopă (2, 3). (< fr. syncoper)

A SINCOPÁ ~éz tranz. A supune unei sincope. /<fr. syncoper

*sincopéz v. tr. (d. sincopă; fr. syncoper). Gram. Scot o literă saŭ o silabă din mijlocu cuvîntuluĭ: a sincopa o silabă. Prescurtez pin sincopă: a sincopa o vorbă. Muz. Unesc pin sincopă: a sincopa o notă.