SIBARÍT, -Ă, sibariți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care trăiește în lux, lene și desfrâu. – Din fr. sybarite, lat. Sybarita.

SIBARÍT, -Ă, sibariți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care trăiește în lux, lene și desfrâu. – Din fr. sybarite, lat. Sybarita.

SIBARÍT, -Ă, sibariți, -te, s. m. și f. Persoană care trăiește în lux și în petreceri (așa cum trăiau odinioară locuitorii din Sybaris). Petroniu... ne descrie viața unui sibarit din vremile imperiului. ODOBESCU, S. I 53. ♦ (Adjectival) Luxos, îmbelșugat. Oferind colegilor săi, străini veniți în Romînia... o somptuoasă și sibarită ospitalitate în castelul său. M. I. CARAGIALE, C. 158.

sibarít (livr.) adj. m., s. m., pl. sibaríți; adj. f., s. f. sibarítă, pl. sibaríte

sibarít adj. m., s. m., pl. sibaríți; f. sg. sibarítă, pl. sibaríte

SIBARÍT, -Ă s.m. și f. Persoană înclinată spre o viață de lux și desfrâu. [< fr. sybarite, cf. Sybaris – oraș antic în Italia].

SIBARÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se dedă unei vieți de lux și desfrâu. (< fr. sybarite, lat. sybarita, locuitor din Sybaris)

SIBARÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care trăiește în lux, trândăvie și desfrâu. /<fr. sybarite, lat. Sybarita

sibarit m. 1. locuitor din Sybaris; 2. fig. om moleșit și voluptos.

*sibarít, -ă adj. (vgr. Sybarites, lat. Sybarita, locuitor din Sybaris, oraș grecesc în sudu Italiĭ, unde era mare lux și lene). Om luxos, rafinat și moleșit.