Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru sevai

SEV├üI, (2) sevaiuri, s. n. (├Änv.) 1. ╚Ües─âtur─â de m─âtase cu fire de aur sau de argint. 2. Sortiment din aceast─â ╚Ťes─âtur─â. [Var.: suv├íi s. n.] ÔÇô Din tc. sevayi.
SUVÁI s. n. v. sevai.
SEV├üI, sevaiuri, s. n. (Turcism ├«nv.) ╚Ües─âtur─â de m─âtase cu fire de aur sau de argint. [Var.: suv├íi, s. n.] ÔÇô Din tc. sevayi.
SUVÁI s. n. v. sevai.
SEV├üI s. n. (Turcism ├«nvechit) ╚Ües─âtur─â de m─âtase cu fir. Cealalt─â m├«n─â o ╚Ťinea ├«nfipt─â ├«n br├«ul galben, un taclit lat, care-i str├«ngea anteriul de sevai verde. CAMIL PETRESCU, O. II 39. T├«n─âra fecioar─â se ar─ât─â... cu auritul v─âl de beteal─â r─âsfirat pe un bini╚Ö de sevai alb. ODOBESCU, S. A. 93. Banul, ├«mbr─âcat ├«n anteriu de sevai sub╚Ťire. FILIMON, C. 143. ÔÇô Variant─â: suv├íi (CAMIL PETRESCU, O. II 94) s. n.
SUVÁI s. n. v. sevai.
sevái (înv.) s. n., art. seváiul; (sorturi) pl. seváiuri
sevái s. n., art. seváiul; (sorturi) pl. seváiuri
sev├íi (-iuri), s. n. ÔÇô ╚Ües─âtur─â oriental─â. ÔÇô Var. suvai. Tc. sevayi (╚śeineanu, III, 109).
SEVÁI ~uri n. înv. Țesătură de mătase, ornamentată cu fir de aur sau de argint. /<turc. sevai, sevayi
sevái1 adv. (înv. și reg.) măcar; încailea.
sevai conj. Tr. m─âcar; ian s─â-mi joci cu fina mea, sevai cu mireasa ta POP. [Vechiu-rom. s─âvai, ├«ncailea (┬źs─âvai bolnav cum era┬╗, M. Costin) = lat. SI VELIS, dac─â vrei].
sevaiu n. stof─â de m─âtase alb─â ╚Öi de fir (fabricat─â ├«n ora╚Öul Sevayi): anteriu de sevaiu sub╚Ťire OD. [Turc. SEVAY].
suvaiu n. V. sevaiu: anteriu de suvaiu alb NEGR.
seva├ş┼ş ╚Öi suva├ş┼ş n., pl. ur─ş (turc. seva─şl, dup─â numele unu─ş ora╚Ö). Vech─ş. O stof─â alb─â de matas─â ╚Öi de fir. ÔÇô ╚śi suva─ş├í (Iorga, Nego╚Ť. 136; Sadov. VR. 1910, 4 59: anteri┼ş de suva─şa).
suv├í─ş, suva─ş├í. V. seva─ş.

Sevai dex online | sinonim

Sevai definitie

Intrare: sevai
sevai substantiv neutru
suvai