SÉLNIC, selnice, s. n. Unealtă de pescărie asemănătoare cu leasa¹. – Et. nec.

SÉLNIC, selnice, s. n. Unealtă de pescărie asemănătoare cu leasa. – Et. nec.

SÉLNIC, selnice, s. n. Unealtă de pescărie asemănătoare cu leasa.

sélnic s. n., pl. sélnice

sélnic s. n., pl. sélnice

sénic și sélnic n, pl. e (bg. sĭennik, umbrar). Olt. Pînză groasă care se întinde peste cămășĭ cînd le puĭ în pîrlăŭ și pe care se pune cenușă.